Între scepticism şi optimism temperat
16 iulie 2011
O farsă, o probă nerelevantă, un demers motivat ideologic, estimează unii experţi financiari, ziarişti, lideri ai opoziţiei.
Dimpotrivă, rezultatele testului de rezistenţă la criză la care au fost supuse băncile europene, dintre care doar 8 nu au trecut proba, ar demonstra, cred comisarii europeni Olli Rehn şi Michel Barnier, că băncile europene sunt mai puternice şi mai pregătite să reziste la şocuri.
Numai că, aşa cum realitatea a demonstrat în nenumărate ocazii, crizele au mai multe dimensiuni iar un astfel de test imaginează doar un scenariu posibil, care este foarte manipulabil – se face auzit din unele cercuri ale experţilor financiari.
Sub lupă au fost luate 90 de institute financiare iar scenariul crizei la care au fost supuse a inclus, între altele, simularea falimentului unei bănci în ipoteza că Europa va cădea într-o profundă recesiune, că acţiunile vor fi foarte slab cotate la bursă şi că dobînzile vor creşte spectaculos.
Se întîmplă uneori ca realitatea să depăşească fantezia iar situaţia în care se află Uniunea Europeană azi, dată fiind dramatica situaţie a Greciei, Portugaliei, Irlandei şi mai nou, a Italiei, nu promite nimic bun.
Or, cea mai nedorită eventualitate, cazul falimentului uneia din pomenitele ţări, nu a fost luată în calcul. Cu toate acestea, în mod vădit, criteriile recentei probe de rezistenţă la care au fost supuse băncile au fost mai severe decît cele ale testului precedent.
Celor 8 bănci care nu au trecut examenul, cinci din Spania, două din Grecia şi una din Austria, Uniunea Europeană le cere să obţină pînă la finele acestui an capital proaspăt, în total suma de 2,5 miliarde de euro. Dacă nu vor reuşi, statul va fi nevoit să le vină în ajutor.
Indiferent de reacţiile pe care le-a suscitat, se poate admite că această cea mai proaspătă probă de rezistenţă la criză a băncilor europene contribuie la conturarea şi (rămîne de sperat) la atingerea în viitor a unui deziderat esenţial: acela ca băncile să nu mai poată practica o politică a cărei notă de plată vor fi nevoiţi s-o achite, în cele din urmă, tot bieţii contribuabili prin impozit.
Autor: Rodica Binder / afpf;dpa
Redactor: Robert Schwartz