România-Rusia: Frica și Tezaurul

Ambasadorul Rusiei Valeri Kuzmin a fost convocat la Ministerul Român de Externe duminică dimineață și i s-a transmis „nemulțumirea profundă a părții române cu privire la maniera deformată, trunchiată și neconformă” în care comunică Moscova despre „teme importante, cu relevanță bilaterală, care își au originea în trecutul istoric”.

Declarația Mariei Zaharova, reluată de ambasadorul Rusiei la București și rostogolită pe rețelele sociale, a venit după ce Parlamentul Euroepean a votat Rezoluția privind returnarea Tezaurului trimis de România la Moscova în 1916 și 1917.  Textul documentului notează că Polonia, Ucraina și Letonia se află în situații similare și menționează într-un paragraf ce-i datorează Rusia României: „o colecție de obiecte culturale, religioase și istorice valoroase, un patrimoniu de aur cu o greutate de 91,48 tone, evaluat în prezent la peste cinci miliarde EUR, colecții regale de bijuterii și monede rare, precum și arhive istorice”. Rezoluția insistă mai ales asupra importanței culturale și istorice a Tezaurului. Fostul președinte Băsescu a spus însă că tezaurul cultural a fost restituit în mare parte în 1935 şi 1956 și că a rămas nerestituit cel al Băncii Naţionale.

Votul din Parlamentul European are doar o valoare simbolică, dar e pentru prima dată când subiectul este abordat într-un for internațional. Inițiativa Rezolției vine de la Traian Băsescu și Eugen Tomac. Momentul ales nu e cel mai favorabil, dar poate în viitor Uniunea Europeană va putea negocia cu Rusia de la egal la egal și își va putea impune condițiile. Altminteri, Bucureștiul a mai avut ocazia să condiționeze votul pentru acceptarea Rusiei la FMI sau în Consiliul Europei, dar a preferat să nu facă niciun fel de gesturi care să supere Moscova. A rămas printre demnitarii români o teamă venită din Războiul Rece care-i face să fie mereu prevenitori în legătură cu Rusia. Nici după doi ani de când rușii au invadat Ucraina iar războiul se apropie de frontiera țării România nu a luat măsuri împotriva afaceriștilor ruși aciuați aici. 

Această  reminiscență din perioada vasalității României față de Moscova , la care se adaugă plictiseala și dezinteresul național printre înalții demnitari, au lăsat minciuna Rusiei să circule fără să fie contrazisă de nimeni. Ambasadorul Rusiei la București a preluat și postat declarația Mariei Zaharova, care susține că datoriile româneşti faţă de Rusia şi Uniunea Sovietică ar fi, „conform experţilor”, echivalentul a 1365-1665 de tone de aur, adică de 20–25 de ori mai mare decât valoarea întregii rezerve de aur româneşti trimise în Rusia în 1916–1917.

De ce și-a trimis România tezaurul la Moscova, în vremurile tulburi ale revoluției bolșevice? Din lipsă de informații, din disperare, dintr-un calcul greșit? Rusia era aceeași țară expansionistă care deținea teritorii românești și care râvnea să pună mâna pe Gurile Dunării. Așa că întrebarea pusă de fostul ministru rus de Externe Evgheni Primakov, în 1999, omologului său Andrei Pleșu are sens: „Nu vă supărați că vă întreb: Dar ce v-a venit, domnule, să ni-l dați tocmai nouă?”

Armata României era înfrântă de Puterile Centrale iar guvernul cu tot cu Tezaur se retrăsese la Iași. Și atunci, la fel ca acum, nu existau strategii, ci doar improvizații. Singurul care s-a opus ideii a trimite averea țării la ruși a fost bancherul Mauriciu Blank. Soluția lui era expedierea Tezaurului pe mare spre Angila, dar asigurarea de 10.000 de lei aur li s-a părut prea mare liderilor români de atunci, mai ales că în cazul în care vasul era scufundat de submarinele nemțești se pierdea totul.

Lumea s-a schimbat mult în ultimii 100 de ani, dar sunt câteva constante care rămân: politicienii români sunt la fel de lipsiți de strategii, continuă să facă servicii Moscovei mai mult sau mai puțin voluntar, se tem să răspundă chiar și când primesc câte o palmă de acolo, premierul ar vrea să joace și el ca Viktor Orban între Est și Vest, în vreme ce președintele Klaus Iohannis profită de divizările Est-Vest din NATO încercând să câștige șefia Alianței, sprijinit de două țări autocrate: Turcia și Ungaria.