Opinie: Autismul în rândul copiilor și al autorităților

În România, peste o jumătate de million de persoane se luptă cu tulburarea de spectru autist (TSA), pe lângă cei care suferă de boala nevindecabilă fiind incluși și părinții. Statisticile arată că unul din 54 de copii e diagnosticat cu această afecțiune psihică. Injuria „Ești autist“ a intrat în limbajul curent al copiilor care fac bullying, mai pe românește, al elevilor care își bat joc de colegii pe care îi văd mai introvertiți, mai izolați sau „tocilari“.

Ziua internațională de conștientizare a autismului este marcată în fiecare an la 2 aprilie, în urma unei rezoluții din 2007 a Organizației Națiunilor Unite (ONU). Scopul inițiativei vizează creșterea acceptării și aprecierii de către societate a persoanelor cu tulburare de spectru autist.

Conștientizarea este cuvântul-cheie care exprimă nevoia relaționării dintre o persoană afectată de autism și comunitatea în care trăiește, fie că vorbim de școală sau de locul de muncă. În unele cazuri, părinții nu realizează din primii ani ai copilului că e afectat de această boală sau nu vor să accepte realitatea, mai ales în mediile mai puțin educate.  

Decontarea parțială a cheltuielilor pentru persoanele cu autism a ajuns rezonabilă

Terapia pentru un copil care suferă de autism costă între 1.500 și 2.000 de euro pe lună, dar statul deconta până anul trecut doar 200-250 de euro. La finele anului, președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) Andrei Baciu a emis un Ordin prin care instituția decontează în mare parte ședințele de psihoterapie/de consiliere psihologică clinică/de consiliere sau intervenție de psihopedagogie specială – logopedie. Pentru fiecare din cele 40-44 de ședințe lunare prevăzute în actul normativ, atât pentru copii cât și pentru adulții care suferă de tulburare de spectru autist, CNAS decontează 135 de lei. Se estimează că de acest program beneficiază peste 13.400 de copii și peste 2.600 de adulți diagnosticați cu tulburare autistă.

Actualitatea lui „Ce-o fi, o fi“

O problemă care persistă de mai mulți ani este lipsa acută de psihologi în școli, care îi afectează mai ales pe copiii care suferă de autism, de tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) sau de sindromul Down. Sunt cazuri în care există un singur psiholog sau consilier școlar la o mie de elevi, iar consultațiile se fac cu programare.

Persoanele cu autism, cu precădere copiii, nutresc dorința să îşi facă prieteni, unii dintre ei reușesc în primă instanță, însă din cauza dificultăților pe care le au în comunicare, în înțelegerea lumii sociale în care trăiesc, renunță la prieteni și se închid din nou în cochilia singurătății.

Ministrul Educației Ligia Deca a declarat recent că numărul de consilieri școlari a crescut cu 50%, dar „dacă suntem sinceri, noi, sistemele publice mari, educație, asistență socială, sănătate, suferim în continuare de o teribilă lipsă de personal, mai ales în zona aceasta suport („cerințe educaționale speciale“ - CES). Ligia Deca a spus că e nevoie și de „aplicare la proiecte europene“.

Într-un an și jumătate de când conduce ministerul Educației, doamna Deca nu a vorbit de vreun proiect de finanțare cu fonduri europene care să fi fost pus în practică pentru pregătirea și asigurarea necesarului de consilieri școlari și de specialiști în psihopedagogie. Se știe că Uniunea Europeană finanțează cercetarea, sprijină formarea profesioniștilor și îngrijitorilor și multe alte proiecte care să vină în sprijinul copiilor și adolescenților cu afecțiuni psihice pentru integrarea lor în sistemul educațional. Oficialii, începând cu ministrul Deca, trebuie doar să vrea să obțină finanțări de la UE.

În România, bolile psihice sunt tratate superficial de Guvern, de Parlament și de instituțiile publice abilitate, conducând astfel la o creștere îngrijorătoare de la un an la altul a numărului de cazuri. O altă cauză este și lipsa de educație medicală a unei majorități închistate în legendarul autohton „Ce-o fi, o fi“.