Mimarea Justiţiei

Comisia Juridică din Camera Deputaţilor s-a pronunţat miercuri asupra solicitării Parchetului de arestare preventivă a deputatului PDL, Dan Păsat. Rezultatul votului a fost neconcludent. În comisia juridică sunt 26 de membri, dintre care au participat la vot 22. Dintre aceştia, 10 au votat în favoarea ridicării imunităţii, 8 au votat împotrivă, iar 4 s-au abţinut.

După regulamentul Camerei Deputaţilor, deciziile Comisiei se iau cu majoritatea voturilor celor prezenţi, ceea ce ar fi pretins cel puţin 12 voturi. Totuşi, cei care au votat pentru au fost mai numeroşi decît cei care au votat împotrivă, ceea ce a permis preşedintelui Comisiei juridice, Daniel Buda, să anunţe, forţând puţin procedura, că decizia a fost favorabilă solicitării justiţiei.

Dar din toate acestea s-a desprins mai ales strădania militanţilor PDL de a demonstra ceva opiniei publice. Nu atât votul a fost important, cât mesajul transmis. Unii membri ai Comisiei au votat de aceea la vedere. Anterior, Preşedintele Traian Băsescu ceruse insistent grupului PDL să voteze în favoarea ridicării imunităţii, dar nu a făcut-o în mod discret, aşa cum se întîmplă de regulă cu deciziile politice importante prin ele însele, ci în aşa fel încât presa să afle şi, deopotrivă cu ea, opinia publică internă şi internaţională.

Această expunere ostentativă, gesticulaţia amplă şi vocea ridicată imprimă însă luptei anticorupţie un caracter teatral, de natură să răstoarne priorităţile. Căci în teatru degeaba eşti sincer dacă sentimentul nu se transmite, după cum, dacă spui lucrurile cu talent, sinceritatea trece pe planul al doilea. Iar urmarea este că preocuparea pentru tehnică şi stil se confundă cu arta însăşi.

Actorii politici din România au avut mereu complexul lipsei de "talent" şi este simptomatic că fostul premier, Adrian Năstase, pretindea că tema corupţiei este preponderent o chestiune de percepţie negativă sau, altfel spus, un eşec de comunicare.

Astăzi, preşedintele Traian Băsescu şi membrii administraţiei actuale par să susţină la rândul lor că România suferă pe plan extern din pricina unei expresivităţi nepotrivite. De exemplu, secretarul de stat în MAE, Bogdan Aurescu, a cerut ataşaţilor români de afaceri interne să combată percepţia despre nivelul infracţionalităţii românilor din străinătate, care "poate provoca efecte politice nedorite".

Nu este ceva nou. Imaginea României în lume a fost vreme îndelungată o obsesie apăsătoare a discursului public. A urmat apoi preocuparea pentru percepţia românilor din străinătate, guvernul cheltuind bani grei pentru ridicole campanii publicitare organizate în Spania şi apoi în Italia.

Lupta împotriva corupţiei este preocupată la rândul ei excesiv de percepţii şi este în gradul cel mai înalt semnificativ cum explică un judecător o decizie de arestare preventivă. "Nu putem face abstracţie de nemulţumirea pe care judecarea în libertate ar trezi-o în rândul persoanelor oneste - explică judecătorul arestarea militantului PSD Constantin Nicolescu - mai ales că măsura arestării preventive nu exclude o doză semnificativă de exemplaritate".

Dar din clipa în care un magistrat se preocupă mai mult de efectul public al deciziilor sale decât de buna lor întemeiere, el nu mai aplică justiţia, ci doar o mimează.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Petre Iancu