Sinucidere politică din lăcomie? Sau prostie?

Liderul PRM, Vadim Tudor, obţine, potrivit acordului cu democrat-liberalii, semnalat ieri de site-ul Hotnews, funcţia de vicepreşedinte al senatului. În răstimp PDL îşi procură două posturi de secretari şi unul de vicepreşedinte al comisiei economice, precum şi o colaborare cu extremiştii la moţiuni.

Cred unii că, pentru a trece puntea îşi pot permite să se facă frate cu dracu’, după cum spune zicala. Spre a obţine câteva funcţii şi a sparge izolarea parlamentară la care a fost condamnat PD în urma trecerii PNL în barca PSD şi a consecutivei distrugeri a alianţei DA, democrat-liberalii au optat pentru a bate palma cu liderul extremist CV. Tudor.

Deşi liderul PDL Emil Boc a dezminţit vehement cooperarea, şeful formaţiunii ultranaţionaliste a confirmat-o. Potrivit surselor site-ului Hotnews, conlucrarea democraţilor cu extremiştii ar fi fost negociată chiar de către conducerea partidului, fără ştirea liderului deputaţilor PD-L, Cristian Rădulescu.

Tranzacţiile cele mai jenante şi penibile nu se încheie niciodată în văzul tuturor, ci în penumbră, la adăpost de ochii lumii.

Desigur, politica s-a asociat adesea cu profesiunea cea mai veche. Dar o afacere atât de neruşinată ar putea-o face să roşească până şi pe cea mai experimentată curtezană. Problema e că nu e vorba la mijloc doar de o simplă mezalianţă, ci şi de o eroare gravă a celor ce se prostituează, cooperând cu extremiştii, în speranţa obţinerii unor avantaje de moment.

Fiindcă a colabora cu arhetipul colaboraţioniştilor, cu poetul de curte ceauşist şi cu prietenul securităţii comuniste înseamnă a renunţa la toate pretenţiile morale, în baza cărora PDL a obţinut susţinerea celor mai avansate, mai statornice şi principiale segmente ale electoratului român.

Să-şi închipuie oare conducerea PDL că se poate dispensa de această susţinere cu doar câteva luni înainte de alegeri? Că formaţiunea preşedintelui îşi poate oferi luxul de a se compromite moral şi acasă şi în străinătate?

Să nu realizeze oare liderii partidului zis democrat şi liberal, că îşi trag un autogol imens, dacă bat palma cu unul dintre cei mai înverşunaţi duşmani ai democraţiei şi liberalismului?

Să nu fi înţeles ei că se auto-discreditează în chip ireparabil, fără a câştiga în schimb mare lucru, devreme ce istoria a demonstrat în repetate rânduri, că, politica lui Vadim e una umorilor, că a te baza pe promisiunile lui echivalează cu a clădi pe nisip?

Întru explicarea conduitei democrat-liberalilor nu rămân decât trei variante posibile. Ori conducerea lor este atât de oportunistă, încât pentru 30 de arginţi îşi aruncă peste bord şi ultimul rest de ruşine. Ori Boc şi ai săi dau dovadă de o imensă lipsă de inteligenţă politică. Sau mai degrabă şi una, şi alta. În toate cele 3 cazuri, capii formaţiunii merită să fie eliminaţi din viaţa politică prin verdictul alegătorilor.