Blatiştii şi hoţii de valori morale

În România continuă să se fure din greu. La lucru sunt însă nu doar mafioţii neocapitalişti altoiţi pe tulpina comunisto-nomenclaturistă, băieţii lor de mingi din parlament şi magistraţii strâmbătăţii, care joacă sârba de când au scăpat de coşmarul numit Monica Macovei.

Înaintea campaniei electorale s-au aruncat în arenă, după bunul obicei postcomunist, inventat la începutul anilor 90 de Scânteia-Adevărul, câteva trupe de comando, alcătuite din ziarişti mercenari.

Desanturile, şcolite la departamentul de dezinformare al securităţii ceauşiste şi la Ştefan Gheorghiu, au lansat o ofensivă de presă, amestecând savant adevărurile şi minciunile.

Pistolarii cu pricina se feresc de regulă de orice luptă dreaptă şi de orice confruntare onestă. In schimb trag pe la spate şi încearcă să ucidă prin ricoşeu.

In acest scop îşi procură muniţie furând cu metodă şi nicidecum de amorul artei. În acest scop şterpelesc nu bani, ci prestigiu, subtilizează nu bijuterii sau fondurile de pe conturi ceauşiste, ci valori morale şi repere culturale.

Obiectivul lor final e răspândirea confuziei menite să le permită să-şi difuzeze cât mai larg veninul în dosul perdelelor de fum, spre a contribui la prelungirea imunităţii, de care se bucură foştii securişti, graţie cecităţii UE şi a orbirii unei părţi a electoratului român.

Odată scăpaţi de sabia lui Damocles a neaderării la UE, toate forţele antireformiste şi-au concentrat artileria asupra lui Traian Băsescu, primul preşedinte al României, care a dat semne că încearcă să ia taurul mafiot de coarne.

Spre a-l demola pe şeful statului s-a izbit mai întâi cu sete în susţinătorii săi din clasa politică şi administraţie. Eşuînd tentativa suspendării lui din funcţie, s-a trecut la efortul surpării pilonilor săi intelectuali. Iar în vizor a intrat, fireşte, în special H.R. Patapievici.

Mimînd iubirea de ţară şi cultură, civismul şi rigoarea morală antisecuristă, securiştii de şcoală nouă şi emulii lor s-au folosit de prezumtivele erori şi de greşelile imaginare sau involuntare ale conducerii ICR, spre a revendica strident demiterea ei.

Or, isteria vituperărilor la adresa lui Patapievici a atins cote maxime la ziarul Ziua şi la antenele voiculesciene, tocmai pentru că, dacă se face abstracţie de prezenţa unor turnători ai securităţii la o şcoală de vară organizată la Berlin, ICR şi-a îndeplinit cu brio misiunea de a ameliora imaginea culturală a României.

Întrucât trupa de mercenari ai presei aflată în solda marilor mafioţi e compusă în genere din nulităţi şi patrioţi de carton neica-nimeni s-a gândit să se prevaleze de câteva nume grele. De la Patapievici, la Mircea Mihăieş, de la scriitorii bănăţeni din Germania, la redactorii Deutsche Welle li s-au împărţit tuturor condamnări şi elogii în egală măsură găunoase şi neavenite.

Blatiştii presei româneşti se folosesc de pildă de renumele Deutsche Welle, preluând trunchiat şi manipulat luările de poziţie ale acestui post de radio, spre a demonta opere şi personalităţi de anvergură şi a-i dezaxa moral şi cultural pe români.

E salutar faptul că Deutsche Welle a sesizat prompt manevra şi s-a disociat instantaneu de tentativa de a transforma acest post de radio în trambulină pentru campaniile de dezinformare ale unora sau altora.