9 noiembrie, o zi fatidică în istoria Germaniei

9 noiembrie 1989 este ziua căderii Zidului despărţitor al Berlinului, dar este şi ziua cînd în 1938 a fost comis atrocele pogrom împotriva evreilor. Mergînd înapoi în timp, la 9 noiembrie 1918 a fost proclamată prima republică germană, iar cinci ani mai tîrziu - în 1923 - Hitler a făcut prima tentativă de puci împotriva tinerei republici. 9 noiembrie reflectă astfel la modul cel mai dramatic, faţetele atît de diverse şi de contradictorii ale istoriei secolului XX.

La 9 noiembrie 1989, cînd zidul despărţitor al Berlinului se prăbuşea, începea o nouă schimbare la faţă a lumii. La nici un an mai tîrziu, pe 3 octombrie 1990, Germania era din nou unificată, pecetluindu-se astfel dispariţia fostului stat al „muncitorilor şi ţăranilor”, cum fusese supranumită RDG, dar şi începutul dispariţiei socialismului real existent în Europa. Conflictul est-vest, războiul rece, luaseră aşadar sfîrşit. Nu însă şi istoria, cum avea să creadă, greşind, Francis Fukuyama.

Cît despre istoria trecutului - ea continuă să dăinuie în memoria prezentului mai mult ca în alte dăţi, exact de 9 noiembrie. In 1918 social democratul Philipp Scheidemann anunţa din balconul Reichstagului din Berlin naşterea Republicii de la Berlin şi sfîrşitul monarhiei, al cărei ultim reprezentant a fost împăratul Wilhelm al II-lea.

Dar zilele tinerei democraţii germane au fost de la început grele şi numărate. Stînga şi dreapta urmăreau cu încrîncenare să se elimine reciproc şi cît mai repede cu putinţă. La 9 noiembrie 1923 naţional-socialiştii mărşăluiesc în München sub conducerea lui Adolf Hitler, zece ani mai tîrziu liderul nazist acaparează „ legal” puterea spre a arunca apoi omenirea în cea mai mare catastrofă a secolului XX: cel de-al doilea război mondial.

Antisemitismul, demenţa brună răspîndită de Hitler şi paladinii săi, începuse deja din 1933, culminînd în 1942 cu decizia exterminării sistematice a evreilor. Deja înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, în noaptea de 9 noiembrie 1938 în întregul Reich sinagogile erau incendiate, prăvăliile evreilor erau jefuite şi devastate.Peste 100 de evrei au fost ucişi în acea noapte, 26.000 au fost transportaţi în lagărele de concentrare. Făptaşii au numit cu cinism „Noapte de cristal" această crimă care prevestea Holocaustul.

În seria fatidicelor zile de 9 noiembrie din calendarul istoriei germane, 9 noiembrie 1938 rămîne cea mai cumplită dată. La antipodul ei, prin contrast, se află 9 noiembrie 1989, cînd zidul despărţitor al Berlinului se prăbuşea fără vărsare de sînge, deschizînd cetăţenilor fostei RDG drumul spre libertate, după îndelungate proteste împotriva guvernului comunist, după ce mii de est-germani refugiaţi în Ungaria, în ambasadele vest-germane din capitalele est-europene, au exercitat imense presiuni pentru a obţine vizele de intrare în vechea Germanie federală.

Cînd Berlinul de est anunţase într-o conferinţă de presă internaţională noile reglementări ale vizelor care intrau instantaneu în vigoare, zeci de mii de berlinezi au luat cu un asalt paşnic punctele de tranzit ale zidului despărţitor. Euforia a fost paroxistică.

Nu mai exista cale de întoarcere şi astfel, al patrulea 9 noiembrie din istoria Germaniei a fost aureolat de fericire. Entuziasmul de moment ca şi bucuria de durată nu au putut camufla dificultăţile procesului real de reunificare. Cîştigarea unităţii interne s-a adeverit mai lungă şi mai anevoioasă decît a fost realizarea unităţii statale. Copiii născuţi în anul 1989, după prăbuşirea Zidului despărţitor, au acum vîrsta majoratului. Ei sunt prima generaţie de est-germani care nu a mai cunoscut comunismul. Dar sunt ei cu adevărat liberi acum - se întreabă revista DER SPIEGEL într-un documentar publicat în ultimul număr (05.11.07), în această săptămînă.

Oricum – infinit mai liberi decît cei cărora le-a fost dat să aibă parte de „binefacerile” comunismului…este unicul răspuns care se lasă dat imediat.