Democraţia internă şi calitatea guvernării

Ambianţa din cadrul PDL devine tot mai încordată pe măsură ce se apropie data Convenţiei naţionale, premierul Emil Boc fiind acuzat de competitorii săi că nu respectă regulile unor alegeri corecte. Radu Berceanu i-a trimis o scrisoare oficială preşedintelui Emil Boc prin care îi semnalează mai multe încălcări ale statului. Anterior Radu F. Alexandru, unul dintre puţinii militanţi PDL care au dezaprobat implicarea preşedintelui Traian Băsescu, ceruse la rândul său conducerii partidului să stopeze presiunile care se fac asupra acelora care şi-au exprimat adeziunea pentru Vasile Blaga.

S-a creat deja impresia că la Convenţia din mai nu vor fi cu adevărat alegeri libere, deoarece foarte mulţi preşedinţi de organizaţii au anunţat de pe acum cum vor vota delegaţii din sfera lor de autoritate. Or, ţine de bunul simţ faptul că delegaţii la Convenţie trebuie să aibă posibilitatea a de a vota în deplină libertate de conştiinţă. Radu Berceanu a ţinut însă să-i amintească în chip oficial lui Emil Boc că libertatea votului este înscrisă în statutul partidului, arătând că organizaţiile locale nu pot da mandat imperativ delegaţilor la Convenţie pentru a vota într-un fel sau altul.

Un alt "rebel", Cezar Preda, arătase că din clipa în care preşedintele Traian Băsescu şi-a exprimat susţinerea pentru unul dintre candidaţi, competiţia din partid a fost “dezechilibrată”. Probabil însă că Cezar Preda îşi măsoară şi el îndrăznelile, deoarece ar fi putut spune că această competiţie a fost “viciată". De frică să nu pară că se pronunţă împotriva preşedintelui Traian Băsescu, destui militanţi PDL, care anterior îşi exprimaseră preferinţa pentru Vasile Blaga, au trecut de partea primului ministru Emil Boc sau măcar şi-au atenuat declaraţiile.

Este o surprinză neplăcută să constatăm că teama funcţionează ca mobil important în aceste momente preelectorale. Partizanii preşedintelui Traian Băsescu au contribuit direct la infuzarea acestui sentiment, prin ameninţări discret insinuate. Mesajul a fost însă simplu şi radical: “cei care pierd vor fi total marginalizaţi şi nu mai au nici un viitor politic”.

Aceste evoluţii tulburi ridică însă o întrebare mai generală: Este oare democraţia internă a unui partid relevantă pentru modul în care acesta se va comporta la guvernare?

Interesant este că o critică radicală a modului de funcţionare a partidelor româneşti găsim chiar în proximitatea partidului de guvernământ. De exemplu, în cadrul unor dezbateri la ISP, consilierul prezidenţial Cătălin Avramescu a avertizat asupra riscului ca partidele să devină nişte oligarhii rigide, incapabile să reprezinte cu adevărat societatea şi a recomandat ca partidele politice să schimbe din temelii modul în care îşi selectează candidaţii în alegeri, organizând, după model american, alegeri primare, la care să particile nu doar membrii, ci şi simpatizanţii.

Un asemenea model scade însă foarte mult importanţa structurilor de partid şi relativizează ierarhiile instituite. Or, dintr-o asemenea perspectivă, tot ceea ce se întâmplă acum în cadrul partidului de guvernământ este mai curând negativ, deoarece bătălia se dă în mod explicit pentru pentru impunerea şi reconfirmarea unei ierarhii foarte stricte, care va reproduce acelaşi model "oligarhic" de selectare a candidaţilor la viitoarele alegeri.

Dar chiar dacă rămânem în cadrul tradiţiei europene, nu putem să nu remarcăm că limitarea dezbaterii libere, desfăşurată de la egal la egal, ca şi crearea reflexului de supunere, favorizează cadrele “disciplinate” cu mentalitate subalternă şi care vor fi incapabile să înfrunte situaţii noi şi neprevăzute, solicitând de fiecare dată un madat foarte precis. La limită, un asemenea partid va înceta să fie un organism viu, transformându-se într-un mecanism rigid şi, în esenţă, nedemocratic.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Rodica Binder