1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Adrian Severin şi ideologia corupţiei

21 martie 2011

Cazul lui Adrian Severin este cu totul remarcabil deoarece el pare să ilustreze perfect identitatea dintre gândire şi faptă, dar mai degrabă în sensul rău al cuvântului.

https://p.dw.com/p/RB47
Adrian SeverinImagine: AP

Adrian Severin a deţinut în România şi în anumite organisme internaţionale poziţii foarte înalte şi prin urmare nimeni nu se îndoieşte că este un om bine informat, nu doar cu privire la problemele de ordin general, dar şi la mecanismele ascunse ale vieţii politice şi la concretul adesea inavuabil al unor decizii dificile.

De aceea textele sale cu ambiţii doctrinare au fost privite cu maximă atenţie. El a părut uneori că are curajul paradoxului şi că încearcă să ofere justificare teoretică unor stări de fapt contestabile din punct de vedere moral.

În perioada în care fostul premier Adrian Năstase era acuzat de grave fapte de corupţie, colegul său de partid, Adrian Severin, a publicat o analiză mai amplă a politicii româneşti. El a încercat să explice cu mijloace sociologice ce s-a întîmplat în anii de după căderea comunismului şi să identifice rolul pe care l-ar putea juca în viitor marile averi ilicite dobândite în anii tulburi ai tranziţiei.

Adrian Severin nu a pus la îndoială diagnosticul îndeobşte acceptat şi potrivit căruia o minoritate agilă, profitând de legăturile privilegiate cu fostul regim comunist, a reuşit să ocupe poziţii privilegiate în economie. Dar el a lăsat în mod manifest deoparte perspectiva morală, căutând o ieşire realistă din acest impas.

Surprinzător, el a propus explicit un soi de amnistie, dar nu în sens juridic, ci ca un pact între liderii politici şi exponenţii mai mult sau mai puţin cunoscuţi ai economiei ilegale în vederea unui nou început. Adrian Severin făcea indiscutabil un exerciţiu de realpolitik într-un moment extrem de delicat în care acuzaţiile de corupţie puneau la îndoială şansele României de a fi admisă în Uniunea Europeană.

Adrian Severin, care conduce de multă vreme şi think tank-ul PSD-ului, Institutul “Ovidiu Şincai”, încerca, se pare, să ofere justificare teoretică pentru ceea ce, într-o măsură mai mică sau mai mare, s-a şi întâmplat.

Dar tentativa sa ar fi rămas poate o probă de curaj teoretic, un fel de a înfrunta paradoxul moral aflat la temelia atâtor decizii politice, dacă nu am fi asistat la dezvălurile din ziarul britanic The Sunday Times. Deputatul european, provenit dintr-o ţară care cultivă relativismul etic pe scară largă, a demonstrat că el însuşi nu este capabil să asume constrângeri etice şi că cedează uşor la prima ispită. Toate ambiţiile sale de teorie politică au decăzut într-o jalnică ideologie a corupţiei.

În sfîrşit, filmul difuzat de ziariştii britanici obligă la o lectură complet diferită şi a criticilor pe care Adrian Severin le-a adresat Comisiei Europene. Adrian Severin şi, din păcate, întregul grup PSD din Parlamentul European au denunţat în repetate rânduri conţinutul rapoartelor privind România, susţinând că tema corupţiei ar fi exagerată şi întreţinută artificial. Dacă el va fi reuşit să găsească o audienţă favorabilă printre colegii săi din PE, acum cu siguranţă că a pierdut-o.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Petre M. Iancu