Film antisemit în cinematografele germane

Iniţial, oficiul de control voluntar al cinematografiei germane s-a gândit să-l interzică, dar n-a făcut-o până la urmă. În replică la violenţa ieşită din comun a multor secvenţe din acest film, oficiul german s-a rezumat doar la fixarea, la 18 ani, a vârstei minime a celor autorizaţi să-l vizioneze.

Pentru prima dată de la Holocaust încoace, publicul german e chemat să vizioneze o peliculă taxată de mulţi critici drept virulent antisemită. Odată trecut de controlul voluntar al cineaştilor germani, filmul turcesc Valea Lupilor a început din ianuarie să ruleze în zeci de cinematografe germane. În centrul său figurează un agent secret al guvernului islamist de la Ankara, un personaj extrem de popular în Turcia, în măsura în care partitura lui e cea de salvator al onoarei naţionale.

Individul, pe lângă care Rambo pare un fin intelectual şi un timid profesor universitar, e însărcinat să răzbune moartea unor voluntari trimişi la bordul navei Mavi Marmara să spargă blocada impusă de israelieni fâşiei Gaza. Controversatul episod al luării cu asalt al unei flote aşa-zis "umanitare" destinate palestinienilor din Gaza e luat ca pretext pentru declanşarea unei rechizitoriu antisionist şi a unei cascade de diatribe la adresa evreilor, asupra căruia personajul pozitiv, spionul turc, se va răzbuna extrem de sângeros.

Răul răilor este - cum altfel - un ofiţer israelian. Personajul negativ e prezentat nu doar ca ucigaş, ci şi ca fiind înzestrat cu multe din atributele şi apucăturile ticăloase ale evreilor cei răi din făcăturile antisemite ale naziştilor şi ale Ohranei ţariste. Urmează vindicta, în cursul căreia ofiţerul turc, urmărindu-l pe cel israelian, nu se dă în lături să se folosească de arme dintre cele mai sofisticate, de avioane şi elicoptere, spre a lăsa în urmă oştiri întregi de cadavre.

În răstimp, Islamul, credinţa îngerului răzbunător şi exterminator din acest film, e calificat cu voce suavă drept o "religie a păcii". După care vărsările de sânge reîncep cu şi mai mare energie şi elan.

De notat că filmul nu-şi ratează efectul asupra unei categorii de spectatori, în genere adolescenţi turci sau musulmani, tineri prea puţin şcoliţi ca să înţeleagă cu adevărat ce văd.

Dată fiind prima difuzare, în Germania, a unui film antisemit, de la război încoace, s-au auzit totuşi o serie de proteste. Pe cele mai ferme le-au lansat desigur organizaţiile evreieşti. În mod semnificativ, cele musulmane, care ar fi avut rara ocazie să-şi manifeste moderaţia, condamnând şi ele făcătura, au rămas toate mute. La fel şi o parte din mass-media.

În asemenea condiţii e legitim să se pună întrebarea dacă Europa nu e cumva pe cale să se întoarcă, treptat, la atmosfera viciată de antisemitism din anii 30 ai veacului trecut. Clar e că, fără această atmosferă saturată de ură etnică, rasială şi religioasă, nu s-ar fi ajuns niciodată la catastrofa lagărelor de exterminare naziste.

Autor: Günther Birkenstock/Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz