1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Sursa neîncrederii

4 februarie 2011

Justiţia a decis vineri arestarea a 15 poliţişti şi vameşi în cadrul unei operaţiuni ample menite să-i convingă pe francezi şi pe germani de capacitatea României de a apăra frontierele Schengen.

https://p.dw.com/p/Qy9E
Imagine: AP

Operaţiunea de la punctul de frontieră Siret este spectaculoasă, în toate sensurile, şi multă lume se întreabă acum de ce nu s-a petrecut mai devreme. Presa a relatat ani în şir despre “averile” vameşilor, iar despre contrabanda cu ţigări din Republica Moldova, un fenomen privit cu multă simpatie populară, a vorbit la un moment dat chiar primul ministru. Au existat, ce-i drept, din când în când, reacţii nervoase care au condus la arestări şi destituiri, ca aceea de la Vama Giurgiu din 2009, dar numai atunci când România avea de demonstrat ceva în faţa Uniunii Europene.

Faptul că acţiunea de la punctul de frontieră Siret are un pronunţat caracter demonstrativ, a fost dezvăluit de chiar oficialii implicaţi în acţiune, care au spus că încearcă să-şi dovedească intransigenţa faţă de partenerii europeni, deşi aceştia nu au cu devărat de suferit de pe urma contrabandei cu ţigări.

Problema vameşilor rămâne însă şi ea este mai complicată decât pare la prima vedere. În primul rând, e vorba de efectele plurivalente ale contrabandei, care se supune unor reguli economice mai tari decât eforturile statelor. Autorităţile mai închid ochii la contrabandă, mai ales în vremuri de criză şi de constrângeri bugetare. E şi un mod de a păstra “moralul trupelor”, cei implicaţi în sistem ştiind prea bine cât de dificilă e adesea administrarea reală a unor mari contingente umane în situaţii atât de riscante şi delicate ca cele care se ivesc la frontiere. Contrabanda a fost de altfel, mereu în ultimii 20 de ani, o supapă economică în anumite regiuni ale ţării, iar în perioada embargoului impus Iugoslaviei, fenomenul luase proporţii de masă.

Pe de altă parte, este dificil pentru oamenii care administrează sistemul să ceară integritate absolută vameşilor şi numai vameşilor. De aici se trage de altfel una din marile rezistenţe tacite la lupta împotriva corupţiei, din faptul că ea se aplică selectiv. Atunci când se ajunge la o situaţie de criză, cum este acum problema Schengen, cineva cade sub securea intrasingenţei, dar alţii nu păţesc nimic şi oamenii îşi dau seama de acest lucru.

Se vede bine aşadar că dubla măsură, intransigenţa selectivă, patosul justiţiar oportunist şi lipsit de consecvenţă, scad în cele din urmă eficacitatea oricărei acţiuni. Într-o societate cu grave carenţe istorice, cum este cea românească, este nerealist să pretinzi înaltă performanţă administrativă după doar 10 de ani de antrenament european, dar poţi cere măcar imparţialitate la vârf, acolo unde se constituie acţiunile cu putere de exemplu. Or, atunci când PDL o salvează pe colega, bine plasată, Monica Iacob Ridzi, pentru a-l executa apoi pe mai puţin norocosul Dan Păsat, societatea tinde să se baricadeze în neîncredere.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Rodica Binder