Votul prin corespondenţă: din drag pentru politician sau pentru cetăţean?

Propunerea legislativă privind exercitarea votului prin corespondenţă de către alegătorii români din străinătate doreşte să introducă în procesul electoral aproximativ 5 milioane de cetăţeni români aflaţi peste hotare. Aceştia nu sunt expuşi bombardamentului mediatic din ţară şi trăiesc într-un mediu concurenţial, independent de asistenţa statului român. Sunt mai greu de manipulat şi mai greu de citit decât românii de acasă. Sunt altfel şi sunt mulţi. Prin potenţialul lor de a crea surpriza, politicienii români se tem de ei dar în acelaşi timp îi şi doresc. Lor le datorează Traian Băsescu un al doilea mandat şi este probabil una dintre explicaţiile pentru care Teodor Baconschi, un apropiat al preşedintelui Băsescu, promovează intens, din poziţia sa de ministru de externe, adoptarea acestei legi, în timp ce social-democraţii o susţin caragialeşte: să se aprobe dar suntem împotrivă. Dar care sunt adevăratele intenţii ale politicienilor în privinţa acestei legi importante?

Fobii electronice

Dezbaterea proiectului de lege, organizat de Ministerul de Externe, a developat întrucâtva defectele legii. În forma actuală, proiectul prevede că, pentru a-şi exercita astfel votul, alegătorul trebuie să comunice intenţia sa în scris oficiului consular cu cel puţin 60 de zile înainte de data alegerilor. Întregul proces de votare se derulează prin intermediul expedierii poştale, evitarea folosirii unor proceduri electronice fiind principala critică punctuală venită dinspre oponenţii proiectului. În plus, Teodor Baconschi s-a pronunţat hotărât împotriva unui vot electronic, fără să prezinte argumente decisive pentru poziţia sa. Elementele de securitate ale votului prin corespondenţă vor fi prezente atât pe buletinul de vot cât şi pe atestatul necesar pentru exercitarea votului prin corespondenţă.

Imprecizii tehnice dar importante

Pentru a fi luat în calcul, plicul cu votul exprimat trebuie să ajungă la oficiul diplomatic cel târziu în ziua anterioară datei alegerilor. Aici apare şi prima scăpare importantă. Este binecunoscută importanţa ultimei dezbateri din perioada campaniei electorale. Momentul în care candidaţii se confruntă faţă în faţă este cireaşa de pe tortul acestui exerciţiu democratic. Prevederea mai devreme menţionată îi obligă însă pe cetăţenii români din străinătate să-şi pronunţe opţiunea înaintea acestor ultime şi importante gesturi electorale. E această o formă de discriminare sau nu? Răspunsul la întrebare este complicat, dar problema ar putea fi dizolvată apelând la varianta electronică, care nu suferă de latenţa specifică serviciilor poştale.

O lege pe un subiect atât de sensibil nu-şi poate permite formulări vagi. În această privinţă, obiecţia enunţată de specialiştii Fundaţiei Soros este grăitoare: situaţiile în care se fac radierile alegătorilor din registrul votanţilor prin corespondenţă trebuie să fie foarte clare. Textul prezent include printre aceste situaţii şi formularea “alte cazuri prevăzute de lege”, deşi nu există nicio altă lege care să se refere la votul prin corespondenţă.

Milioane de voturi ignorate

Însă dincolo de aceste aspecte importante dar tehnice, apare un mare semn de întrebare. Deşi declarativ intenţia autorităţilor este de a include milioanele de români din străinătate în jocul alegerilor, proiectul prezent este foarte restrictiv, permiţând votul doar în cazul cetăţenilor care au reşedinţa stabilă sau au un domiciliu înregistrat formal peste hotare. Dar cei mai mulţi români emigraţi locuiesc temporar în străinătate şi nu sunt înregistraţi formal, neavând nevoie de permis de şedere. Legea pare a fi astfel adresată în special diasporei din Statele Unite şi Canada, mai puţin emigranţilor sezonieri, foarte numeroşi, care lucrează în ţările UE. Este vorba despre românii din diaspora organizaţi instituţionali, asupra cărora partidele îşi pot exercita mult mai uşor influenţa, democrat-liberalii având deja stabilită o reţea de peste 100 de organizaţii de partid, spre deosebire de social-democraţi care nu au mai mult de 20.

Tabloul se limpezeşte. Social-democraţii, slab reprezentaţi în rândul emigranţilor, nu pot contesta vocal dreptul acestora de a vota, dar se tem de cele câteva sute de mii de electori care până acum nu s-au manifestat defel ca susţinători ai PSD. De cealaltă parte, democrat-liberalii sunt dornici să faciliteze votul diasporei, în majoritate favorabilă lui Traian Băsescu. Dar nici unii, nici ceilalţi nu doresc să se trezească brusc cu un milion de noi votanţi care, prin mobilitatea lor, sunt greu de controlat şi influenţat. Coşmarul cel mai negru al politicianului aflat în campanie electorală este alegătorul imprevizibil şi pragmatic. Sunt cele două caracteristici ale milioanelor de români care muncesc peste hotare, fără intenţia de a se stabili permanent acolo. Între declaraţiile bombastice ale reprezentanţilor puterii şi contrargumentele subţiri ale opoziţiei, aceşti români sunt din nou uitaţi.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu