Carduri sau jucării?

Ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, a anunţat că 18 milioane de români urmează să intre în posesia cardurilor naţionale de sănătate, a căror prezenţă va condiţiona în viitorul apropiat acordarea asistenţei medicale pentru cetăţenii asiguraţi în sistemul de stat.

Preţul unui card va fi de aproximativ 2 euro, fiind plătibil la primire de către asigurat. Cardul naţional nu va fi asimilat cardului european de asigurări de sănătate, pentru care este în continuare necesară înaintarea unei cereri speciale de eliberare.

Astfel de carduri de sănătate sunt răspândite în cele mai multe ţări europene şi asimilate de obicei cardului european de sănătate. Caracteristicile şi utilitatea lor diferă însă de la ţară la ţară.

În România spre exemplu, cardul va conţine date medicale, fiind accesibil electronic istoricul bolilor deţinătorului. O trăsătură care va ridica probleme de securitate a datelor personale, precedente nefericite existând deja în sisteme mult mai bine organizate decât cel românesc.

În urma pierderii datelor a milioane de asiguraţi medical, majoritatea medicilor britanici (93%) consideră că datele personale ale pacienţilor lor nu sunt stocate în siguranţă în sistemul centralizat al National Health System. În numele unor astfel de precauţii, cardurile din Franţa, Italia sau Austria nu conţin informaţii medicale, ci doar detalii specifice asigurărilor sociale.

Ministerul Sănătăţii din România invocă cu justeţe reducerea birocraţiei prin introducerea acestui card. Pacienţii vor fi eliberaţi de corvoada drumurilor pe traseul spital – adeverinţă de angajat – casa de asigurări.

Pentru ca efectul să fie simţit şi de către medici este însă nevoie de ceva mai mult: un sistem informatizat bine pus la punct şi prezent în toate spitalele româneşti. Cardul ar putea fi inutil într-o clinică care are la dispoziţie doar unul sau două computere.

În plus, responsabilii vorbesc şi despre îmbunătăţirea controlului costurilor din sistem. Aceasta se va întâmpla însă doar în cazul optimist, elocvent fiind exemplul sistemului francez în care utilizarea abuzivă a acestor carduri este la fel de răspândită precum în România prescrierea de reţete false pentru persoane care nu au solicitat tratament.

Eliberarea de către farmacii a reţetelor doar pe baza cardului electronic ar duce la monitorizarea riguroasă a cheltuielilor din sistem dar doar în condiţiile existenţei unui sistem informatizat funcţional, care să facă legătura între Casa de Asigurări, farmacii şi medici.

Deocamdată, în România nu funcţionează acest circuit astfel încât, deşi cu o finalitate utilă, cardurile de sănătate vor rămâne doar o simplă jucărie de plastic iar sistemul medical românesc o maşină cu roţi noi, dar fără motor.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Ovidiu Suciu