Prostituate minore în vitrinele din Amsterdam

O vizită în cartierul roşu face parte din itinerarul aproape fiecărui turist din Amsterdam. Pe lângă prostituţia legală, în ultimii ani, în Amsterdam a luat amploare şi prostituţia ilegală practicată de minore.

Cartierul de Wallen din Amsterdam. Nici nu se lasă bine întunericul că pe străduţele din jurul canalelor încep să lumineze reclamele la show-uri erotice live, magazine de profil şi vitrine în care femei îmbrăcate sumar îşi aşteaptă clienţii.

În Olanda prostituţia este trecută în nomenclatorul meseriilor. Femeile care lucrează în cartierul roşu au venituri şi de până la zece mii de euro lunar. Dar multe n-au ales benevol să practice cea mai veche meserie din lume. Deseori, ceea ce se petrece în spatele vitrinelor, în apartamente particulare sau în maşini are de-a face mai degrabă cu exploatarea decât cu plăcerea.

Samantha are 15 ani. Cu patru ani în urmă era doar un copil. Atunci fost forţată, pentru prima oară, să se prostitueze de un "loverboy". Aşa-numiţii "loverboys" sunt tineri, în jurul a 20 de ani, care s-au profilat pe exploatarea minorelor. Întâi le seduc cu jurăminte de dragoste şi promisiuni de independenţă. Apoi, în majoritatea cazurilor, cu ajutorul drogurilor, le împing în ghearele prostituţiei.

"Ai senzaţia că nu mai ai de ales. Mi-a dat droguri ca să nu-mi mai pun tot felul de întrebări. Mi-a sugerat în permanenţă că mă ofer de plăcere. Am continuat să mă prostituez din cauza proxenetului meu. Îmi era teamă de singurătate",

povesteşte acum Samantha.

Fata a renunţat să-şi mai vândă trupul şi trăieşte acum într-o localitate micuţă din apropierea Amsterdam-ului, la fundaţia "Stop Loverboys Nu" - "Opriţi-i pe loverboys, acum!".

Cu cât mai tinere, cu atât mai bine!

Anita de Wit, fondatoarea fundaţiei, se ocupă de adolescente aflate în situaţia Samanthei. Cu ani în urmă, propria ei fiică a devenit victima unui loverboy şi lucrează şi în prezent în cartierul roşu. Anita de Wit ştie cât de greu este să eliberezi o fată din mâinile proxenetului:

"Are de-a face cu sentimentele lor, cu dragostea. Adolescentele caută afecţiune şi recunoaştere. Bărbaţii sunt buni psihologi şi ştiu exact ce să le ofere ca să le prindă în plasă. Mă gândesc că situaţia poate fi comparată cu cea a femeilor pe care le bat partenerii de viaţă. Dacă le spun că le iubesc şi că nu vor să le rănească, ele nu mai depun reclamaţie. Şi în cazul adolescentelor care se prostituează funcţionează acelaşi mecanism."

La toate acestea se adaugă şi tot felul de ameninţări. Nimeni nu ştie câte minore ajung victime ale proxeneţilor. Numai la fundaţia doamnei de Wit apelează anual circa douăzeci de tinere.

Între timp şi autorităţile olandeze au recunoscut problema prostituţiei ilegale şi intenţionează să crească limita de vârsta impusă pentru practicarea celei mai vechi meserii din lume, în bordelurile din Amsterdam, de la 21 la 23 de ani.

"Aproape toate victimele traficanţilor de persoane au sub 23 de ani.(...) În cazul prostituţiei, femeile tinere sunt mai vulnerabile şi se apără mai greu"

, spune Lodwijk Asscher, de la Consiliul local.

Astfel, consideră edilii oraşului, s-ar putea îmbunătăţi şi imaginea Amsterdam-ului având în vedere că, în mod special în cartierul roşu, rata criminalităţii este mare. Benefice ar mai putea fi interzicerea activităţilor pe timpul nopţii şi un control mai riguros al proprietarilor de vitrine.

Pentru Samatha, care şi-a pierdut copilăria în cartierul roşu, toate aceste propuneri legislative vin prea târziu. Oricum...

"Clienţii mei ştiau că nu lucrez de bună-voie şi că sunt minoră, dar nu le-a păsat. Pentru ei, cu cât fetele sunt mai tinere, cu atât mai bine!"

Autori: Ruth Reichstein, Claudia Ştefan
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu