Biserică virtuală în Consulatul ridicat de comunişti la Bonn

Nici portarul de la intrare nu mai era o apariţie funcţionărească, suprapus peste fundal - holul pavoazat cu icoane pe lemn.

Printre icoanele ampalsate pe pereţii Consulatului s-au aflat şi picturile unor copiii, iniţiaţi în arta picturii în zilele din urmă sub tutela maeştrilor din Mureş.

Elevii germani ai unei şcoli speciale, pentru copii cu probleme de concentrare, vizitaseră Consulatul înainte de vernisaj, ascultaseră poveţele maeştrilor transilvani, punând apoi cu pasiune în practică cele învăţate la workshop timp de două zile: o toamnă candidă, semnături tremurate...

Probabil că arhitectul care a pus acum câteva decenii fundamentul Consulatului nu s-a gândit nicidecum la o biserică. Dar în prezenţa lucrărilor religioase şi pe fundalul unui trio interpretând muzică bizantină, asemănarea cu o biserică a fost frapantă: intrarea era asemenea unui postament; naosul pe un coridor ca un drum lung şi anevoios; în fine, la stânga şi dreapta braţele deschise ale Crucii pentru ca spre vârful ei să încununeze Tăcerea, Credinţa, Absolutul.

Exact ca într-o biserică au stat, şi la Consulatul din Bonn, două mari icoane, donate de către pictorii din Mureş viitoarei Biserici Creştine din oraşul de pe Rin.

Gazdele evenimentului au fost consulul Vlad Vasiliu şi Nicolae Baciuţ, directorul direcţiei judeţene pentru cultură Mureş, cel care a coordonat, de fapt, efortul artistic al iconarilor.

Autor: Anni-Lorei Mainka
Redactor: Cristian Ştefănescu