Mentalitatea lucrătorului la stat

Aşa s-a ajuns ca munca să nu mai aibă prestigiu în situaţia în care, în lipsa unor indicatori de performanţă care să fie urmăriţi sistematic şi să atragă efecte, fiecare lucrător din sistemul bugetar să fie sigur de slujba şi de salariul său.

După încadrarea în muncă, aproape nimeni nu mai este supus, de-a lungul anilor, unor teste de verificare a cunoştinţelor, de la funcţionarii publici pînă la cadrele didactice sau asistentele medicale. Examenul de titularizare în învăţămînt de acum o lună, la care doar o treime dintre participanţi au trecut probele, este doar unul dintre exemplele notabile care dau seamă de slaba pregătire a forţei de muncă.

Guvernele au aplicat de-a lungul anilor o politică a forţei de muncă în folosul lor şi al clientelei politice, iar nu în folosul societăţii. Reformele în sectorul bugetar, atîtea cîte au fost, au ignorat de fiecare dată reforma forţei de muncă. Primul aspect şi cel mai important al acestei reforme este elementar: anume, să fie promovat omul potrivit la locul potrivit.

Dacă ne uităm doar în sectorul administraţiei locale, vom găsi aici mii şi mii de funcţionari care nu fac decît să plimbe hîrtii, pentru că singurul criteriu în baza căruia au obţinut aici un loc de muncă este criteriul clientelismului: fie prin relaţii de rudenie cu primarii sau cu şefii de consilii judeţene, fie prin relaţii privilegiate cu alţi politicieni.

Reforma statului presupune în chip obligatoriu şi reforma forţei de muncă. Guvernul Tăriceanu ştim bine că a irosit creşterea economică în principal prin înfiinţarea a sute de mii de posturi în sectorul bugetar. Nota de plată trebuie achitată acum, iar restructurarea sectorului bugetar va fi extrem de greu de realizat, în plină criză.

Cine pleacă şi cine rămâne, este întrebarea la ordinea zilei. Se vor face aceste restructurări ţinîndu-se cont în primul rînd de competenţe şi performanţe? Cu siguranţă că lucrurile nu se vor întîmpla aşa în toate cazurile. Vor fi abuzuri, favoritisme, pentru că virusul clientelismului nu are cum să dispară peste noapte.

Convingerea mea este că vom asista la multe lamentări, dar la foarte puţine încercări ale celor îndreptăţiţi să îşi facă dreptate. Oamenii s-au obişnuit, de zeci de ani, că nu e bine să te pui rău cu şefii, pentru că tot acestora li se va da dreptate.

Ei bine, aici este răul acceptat de bună voie de lucrătorul de la stat. Se petrec atîtea abuzuri din partea şefilor, însă rareori auzim de cazuri în care un lucrător curajos îşi asumă să reclame acele abuzuri şi să se lupte pentru cauza lui.

De ce se întîmplă aşa? Pentru că a rămas în mentalitatea noastră că şeful reprezintă statul, iar statul are întotdeauna dreptate.

Autor: George Arun
Redactor: Medana Weident