Ce nu poate criza, putem distruge noi

Revista Science publică în ultimul său număr un material despre marile companii farmaceutice care îşi redesenează activităţile de cercetare în funcţie de eficienţa obţinută din tratamentul unor patologii diferite. În acest an au fost închise mai multe centre de cercetare farmaceutică, diminuându-se astfel eforturile de a descoperi un tratament eficient pentru schizofrenie, depresie sau tulburările anxioase. De ce a fost afectată cercetarea în special în privinţa acestor patologii? Dezvoltarea tratamentului afecţiunilor sistemului nervos este mai puţin eficient din punct de vedere economic: astfel de medicamente costă mai mult iar procesul lor de acreditare este mai lung decât în alte cazuri. Doar 8% dintre aceste medicamente ajung pe piaţă, cele mai multe dintre ele ratând acreditarea în etapele avansate ale testării.

Iată cum, managerii companiilor farmaceutice îşi văd investiţiile consistente în cercetare risipindu-se. Un lux care nu mai este la îndemână în această perioadă de recesiune. Experţii consultaţi de revista Science susţin că singura soluţie este abandonarea vechiului model prin care se descopereau noi tratamente: compania farmaceutică finanţa întregul proces, din eprubetă până în cutia cu pastile a pacientului.

Cazul României este ca de obicei special. Institutul Cantacuzino se număra până de curând printre puţinele instituţii româneşti competitive la nivel mondial în domeniul farmaceutic. Institutul este unul dintre cele 11 centre de microbiologie acreditate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, dar Agenţia Naţională a Medicamentului i-a ridicat autorizaţia de fiolaj la începutul anului. Deşi aduce profit statului român, bugetul Institutului Cantacuzino, care este dirijat de către Ministerul Sănătăţii, pare a fi devenit insuficient.

Autorităţile ministerului nu au investit încă în retehnologizarea liniei de fiolaj şi, în plus, angajaţii Institutului sunt trimişi în concediu de odihnă pentru a satisface cerinţele de austeritate aplicate grosier de către guvernul Boc. Aceste măsuri, sau mai degrabă această lipsă a lor, împinge în groapa falimentului una dintre cele mai performante instituţii medicale ale României.

Dacă industria farmaceutică mondială încearcă să găsească un nou model de afacere care să poată susţine cercetarea inovativă, statul român pare că ştie cel mai bine cum să o îngroape.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu