Condamnarea comunismului de la declaraţii la fapte

Cine sînt aceşti tineri istorici care readuc în atenţia opiniei publice un subiect stînjenitor din istoria recentă? Dorin Dobrincu, Adrian Cioflâncă, Bogdan Maleon, Florea Ioncioaia, Andrei Muraru, Ovidiu Buruiană, Leonidas Rados, Liviu Brătescu, Mihai Chiper, Arcadie Bodale şi Cătălin Botoşineanu.

Cu toţii ieşeni după anii de formaţie intelectuală, ei sînt astăzi fie universitari, fie cercetători la Institutul de Istorie “A. D. Xenopol” din Iaşi sau la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din Bucureşti. Unul dintre ei, Dorin Dobrincu, este din 2007 directorul Arhivelor Naţionale.

Dar mai important este că ei împărtăşesc ideea că istoria nu este o formă de cunoaştere desprinsă de viaţă, ci o cunoaştere menită să inspire viaţa politică şi să-i imprime un curs mai apropiat de ideea de justiţie. Or, exact despre acest lucru este vorba.

În textul petitiţiei apărute deja în mai multe publicaţii ca Revista 22 sau Observator Cultural se arată că “în prezent, pensiile foştilor activişti comunişti şi angajaţi ai Securităţii sunt de câteva ori mai mari decât pensia medie. Reamintim că angajaţii Securităţii au fost pensionaţi după o lege specială, care i-a favorizat în raport cu restul populaţiei". Iniţiatorii petiţiei mai arată că „activiştii şi securiştii au făcut parte dintr-un sistem de privilegii înainte de 1989 şi au rămas privilegiaţi şi după revoluţie. Considerăm că este profund imoral ca promotorii unui sistem criminal să se bucure de impunitate într-un regim democratic şi, în plus, să beneficieze de favoruri". Iar în încheiere se spue că „orice reformă care vizează modernizarea statului nu poate fi compatibilă cu onorarea acelora care au transformat statul în instrument de represiune politică, în perioada 1948-1989".

Textul acestei petiţii remarcă, prin urmare, că între statul comunist şi statul „democratic” a existat şi, oricît ar părea de surprinzător, continuă să existe o secretă continuitate. În ciuda tuturor schimbărilor politice, undeva în circuitul administraţiei a continuat să funcţioneze o conductă care a alimentat cu beneficii fostul aparat al Securităţii. Dar a continuat în acelaşi timp să funcţioneze şi o perfectă imunitate, deoarece în ciuda faptului că unii securişti ca generalul Nicolae Pleşiţă şi-au recunoscut public crimele, ei nu au fost condamnaţi niciodată. Poate indiciul cel mai puternic al acestei continuităţi, mereu negate de autorităţi, a fost faptul că generalul de Securitate Nicoale Pleşiţă a murit anul trecut într-un sanatoriu cu circuit închis care aparţine Serviciului Român de Informaţii.

Apelul acesta care repune problema condamnării comunismului – de astă dată în termeni cît se poate de practici – a fost semnat de multe personalităţi ale culturii şi vieţii publice româneşti ca Gabriel Liiceanu, Norman Manea, Dumitru Ţepeneag, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Dan Petrescu, Nicolae Manolescu, Vladimir Tismăneanu şi mulţi alţii pe care nu avem locul să-i enumerăm. Lista, după cum au dezvăluit iniţiatorii, creşte pe zi ce trece şi se pare că apelul a înregistrat un succes neaşteptat de mare.

Totuşi nimeni nu se aşteaptă ca lucrurile să decurgă uşor deoarece există deja două precedente care au rămas fără consecinţe. Primul dintre ele este conţinut în capitolul final al Raportului Comisiei prezidenţiale privitor la analiza dictaturii comuniste, acolo unde printre alte recomandări apare şi diminuarea pensiilor foştilor securişti la nivelul minim din România. Preşedintele Traian Băsescu nu a preluat însă această recomandare în textul declaraţiei sale de condamnare a comunismului. Ulterior Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, condus de Marius Oprea, a elaborat un proiect de lege privind reducerea pensiilor foştilor demnitari comunişti şi a mebrilor Securităţii, care s-a pierdut undeva prin sertarele fără număr ale Guvernului. Se vede aşadar că responsabilii politici nu se grăbesc să preia aceste subiecte incomode, dar nici nu le resping, preferînd pur şi simplu tăcerea.

Nota redacţiei:
Petitia si lista completa a semnatarilor pot fi citite pe site-ul
http://ssir.org.ro

iar adeziunile pot fi trimise cu precizarea profesiei si locului de resedinta la
asociatiassir@yahoo.com

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ioachim Alexandru