Dan Voinea, procesul Ceauşeştilor

Câteva ore mai târziu, românii au surpriza să afle, de la televiziune, despre sfârşitul violent al celor doi. Mai întâi, din materialul filmat la proces este prezentat un rezumat; apoi, în urma unor proteste, filmul integral este difuzat iar şi iar.

Au existat atunci voci, e drept puţine, care au vorbit de o farsă juridică. Astăzi, după 20 de ani, nu mai crede aproape nimeni că, din punct de vedere juridic şi procedural, acest proces a fost unul corect. Statul român şi justiţia română n-au întreprins însă nici un demers pentru a recunoaşte acest lucru în mod oficial. Fapt oarecum simptomatic pentru modul ambiguu în care România îşi tratează trecutul.

Procurorul militar, Dan Voinea, este, poate, acea persoană din proces care personifică în modul cel mai elocvent această ambiguitate. La Târgovişte, el a făcut rechizitoriul împotriva soţilor Ceauşescu, cerând pedeapsa cu moartea. În timpul procesului, a avut, pe lângă citirea rechizitoriului, doar câteva intervenţii verbale scurte iar comparativ cu ieşirile polemice şi agresive ale judecătorului Gică Popa şi ale avocatului de apărare, Nicolae Teodorescu, a avut un comportament mai cuvenit. Şi-a permis doar o singură remarcă cinică faţa de Ceauşescu, anume, citat: “dacă acest inculpat paranoic nu are nici un cont, să încheiem şi noi conturile cu el”.

Astăzi, generalul Voinea recunoaşte că procesul a contravenit chiar şi procedurilor juridice ale regimului ceauşist.

„Este adevărat ca acest proces a fost mutilat din punct de vedere procedural, pentru că nu a fost ca un proces normal, a fost un proces grăbit. Sigur că soarta procesului nu am decis-o noi. Execuţia Ceauşestilor n-a fost hotărâtă de completul de judecată, deci n-a discutat nimeni cu mine sau cu judecătorii executarea lui Ceauşescu, pentru că nu era treaba noastră. Cu noi s-a discutat punerea pe rol a unui dosar împotriva soţilor Ceauşescu, lucru pe care noi l-am făcut în credinţa că se vor da termene, vor veni martori să dea declaraţii, să îl acuze pe Ceauşescu, adică ne-am gândit că va fi un proces, dar important era să-l începem. Deci cu gândul ăsta ne-am dus acolo, la faţa locului, la Târgovişte, unde s-a judecat procesul, să constatăm că cel care organizase procesul, generalul Stănculescu, să spună că avem o oră la dispoziţie pentru acest proces.”

Totuşi, Dan Voinea crede că modul îndoielnic în care s-a încheiat dictatura nu mai merită analize critice.

„Pedeapsa pe care au primit-o cei doi soţi Ceauşescu, cred eu, trebuie raportată la trecutul lor de dictatori, şi faptul că nimeni nu a întrebat de atunci şi până în prezent victimele, faptul că Ceauşescu a dispus executarea în stradă, împuşcarea pe stradă a unor tineri fără proces, atunci nu ştiu cât trebuie să fim nemulţumiţi de faptul că el n-a avut parte de un proces tocmai legal; a fost undeva la limita dintre legal şi ilegal sau ştiu eu...”

Îngăduitor în ce priveşte procesul lui Ceauşescu, Dan Voinea a devenit, ulterior, un procuror care nu mai cedează. Cel puţin lui aşa îi place să fie văzut: luptător incoruptibil pentru cauza victimelor. A instrumentat, printre altele, aşa zisele dosare ale revoluţiei, cu care a vrut să facă lumină în misterul teroriştilor şi al celor aproape o mie de morţi de după ziua de 22 decembrie.

A instrumentat, apoi, şi dosarele mineriadei din iunie ’90 iar printre cei vizaţi de el au fost Ion Iliescu şi generalii Stănculescu şi Chiţac. Revocat din funcţia de adjunct al Secţiei Parchetelor Militare pe motive de management defectuos şi pentru neglijenţă în ce priveşte finalizarea dosarelor mineriadei din iunie ’90, acum aşteaptă să revină în post, la propunerea preşedintelui Băsescu. Care este bilanţul lui de până acum?

„Din păcate, rămân foarte multe victime fără un răspuns în justiţie, datorită mai multor factori de ordin politic care au frânat practic derularea normală acestor procese. Eu am crezut în această luptă pentru aflarea adevărului cu privire la ce s-a întâmplat în decembrie ’89 şi încă mai cred în actul de justiţie. Şi am totuşi un sentiment de insatisfacţie, de tristeţe, dacă vreţi, şi regret că după atâţia ani victimele nu şi-au găsit toate rezolvarea în justiţie. Sperăm să vină vremuri mai bune, de normalitate, să funcţioneze statul de drept, ca victimele să-şi găsească un răspuns în justiţie, cum este normal.”

Dan Voinea stăpâneşte perfect limbajul de justiţie modernă, europeană. Uneori, în convorbire, sună straniu de gol, iar în vocea lui se amestecă sunetul monedelor cu care se joacă în continuu.

Autor: Keno Verseck
Redactor: Ovidiu Suciu