161109 EU Posten
17 noiembrie 2009
La Bruxelles circulă momentan următoarea anecdotă: Care este cel mai fierbinte punct din Europa? Telefonul lui Fredrik Reinfeldt.
Premierul Suediei, ţară ce deţine în prezent preşedinţia prin rotaţie a UE, îşi petrece mai toată ziua la telefon, încercând să-şi tatoneze colegii europeni, negociind candidaţii cei mai promiţători pentru cele două înalte funcţii. Era deja obosit şi la capătul răbdării, când a explicat, la Bruxelles, ce criterii trebuie luate în considerare la desemnarea celor doi lideri europeni de vârf:
„În primul rând, trebuie să obţinem echilibrul atât de important între drepta şi stânga spectrului politic. Apoi, trebuie realizat echilibrul între statele membre mai mici şi cele mari, între nord şi sud, est şi vest şi, desigur între sexe. Şi problema este că e aproape imposibil să obţii cu doar două posturi un echilibru în toate privinţele".
Un lucru e sigur: creştin-democraţii revendică postul de preşedinte al Consiliului European în timp ce socialiştii râvnesc la cel de şef al diplomaţiei comunitare. Restul nu se ştie. Reinfeldt speră la o soluţie unanim acceptată. Dar, cum acest lucru cu greu va fi posibil, s-ar putea vedea nevoit să impună votarea cu majoritate calificată - o opţiune introdusă prin Tratatul de la Lisabona. Candidaţi oficiali nu există. În jurul mai multor nume circulă speculaţii. Nici unul nu provine din Germania. De ce? Europarlamentarul german creştin-democrat Elmar Brok explică:
„Preşedintele Consiliului European este, în accepţiunea proprie a Consiliului European, un fost sau actual premier european. Şi dat fiind faptul că Germania este o ţară foarte stabilă din punct de vedere politic, în care nu s-au perindat, prin urmare, prea multe persoane în această funcţie, nu rămân decât puţini candidaţi. Dintre aceştia, Helmut Schmidt, în vârstă de 90 de ani, şi Helmut Kohl, ajuns la 79 de ani, ies din discuţie. Nu ştiu dacă Gerhard Schröder s-ar bucura de un sprijin prea larg în rândul ţărilor Europei Centrale şi de Est, (dată fiind strânsa sa cooperare cu fostul preşedinte al Rusiei, Vladimir Putin - n.red.). Iar Angela Merkel preferă să rămână în fruntea cabinetului de la Berlin“.
De cealaltă parte, în privinţa postului de diplomat-şef al UE, iese din discuţie şi fostul ministru german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, din cauza rezultatelor dezastruase ale echipei sale social-democrate la ultimele alegeri, adaugă Elmar Brok.
De ce discuţiile în jurul acestor două posturi au loc în secret ? Nu este dreptul cetăţenilor să ştie dacă premierul lor candidează sau nu la preşedinţia UE ? Fredrik Reinfeldt răspunde amuzat de ideea unei campanii deschise:
„Într-un asemenea caz, premierul aferent ar da de înţeles propriului popor: sunt în drum spre un nou job, dar luni mă întorc. Şi, dacă nu primesc jobul, tot pe voi vă iubesc. Îmi pare rău, dar cine a fost vreaodată politician şi se pricepe cât de cât la politică, vă va spune că un asemenea scenariu este nerealist".
Astfel încât soluţia continuă să rămână trasul sforilor diplomatice prin telefonul roşu al premierului Suediei, Reinfeldt.
Autor: Christoph Hasselbach/Ana-Maria Fischer-Dieskau
Redactor: Cristian Ştefănescu