1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Manevre antibăsesciene

16 noiembrie 2009

Înaintea primului tur de scrutin prezidenţial, atacurile reciproce ale candidaţilor, şi mai cu seamă cele declanşate de trusturile de presă, care-i sprijină pe adversarii lui Băsescu au atins cote paroxistice.

https://p.dw.com/p/KYRa
Imagine: AP

Mai nou, apariţia unei cărţi semnate de un ziarist obscur din SUA precum şi de un procuror demis serveşte drept platformă pentru reluarea unor comentarii mai vechi, menite să-l discrediteze pe şeful statului român. Ce scopuri urmăreşte această manevră? Şi cât de solidă e o democraţie cu asemenea campanie electorală?

Democraţia din România, ţară în care candidaţii la preşedinţie se împroaşcă sistematic unii pe alţii cu noroi ar putea, la prima vedere, să treacă drept una „vibrantă”. Aşa s-a exprimat nu de mult vicepreşedintele american Joe Biden. În fapt, este o democraţie profund viciată. Nu doar fiindcă turbatele atacuri difuzate cu vervă exhibiţionistă în presă ţintesc în covârşitoarea lor majoritate sub centurile celor atacaţi. Ci fiindcă schimburile de pumni retorici şi mai cu seamă tirurile trase pieziş în mass-media, de către pistolari profesionişti ai dezinformării, tind în genere să deturneze atenţia de la adevăratele probleme ale României.

O mostră grăitoare a unui tir cât se poate de dubios l-a furnizat apariţia unei cărţi semnate de un fost procuror, demis pentru punerea în libertate a lui Omar Hayssam. Frustrat de bună seamă de senzaţia falsă că ar fi fost „ţap ispăşitor" în afacerea Hayssam, fostul magistrat ridica, la doar 6 zile înaintea primului scrutin prezidenţial, grave semne de întrebare privind integritatea lui Traian Băsescu şi mai ales a unor demnitari din anturajul preşedintelui. Între persoanele vizate de acuzele unor ziarişti în baza reîncălzirii supei stătute a dosarului Hayssam au ajuns să figureze şi doi dintre cei mai competenţi miniştri români din ultimii 20 de ani. E vorba de Monica Macovei, singurul ministru al justiţiei realmente reformist de care a dispus România postceauşistă, precum şi de fostul ministru de externe Mihai Răzvan Ungureanu.

În condiţii normale, orice dezvăluiri în stare să lumineze întrucâtva împrejurările extrem de luşe, dacă nu chiar tenebroase, ale eliberării şi fugii lui Omar Hayssam ar fi, indiscutabil, salutare.

Delicate sunt totuşi nu doar flagranta lipsă de consistenţă a cărţii cu pricina, aparent plină ochi de învinuiri neprobate, ci şi momentul publicării ei. Şi mai ample probleme ridică lipsa de credibilitate a cel puţin unuia din semnatarii ei, un fost procuror DIICOT, vinovat el însuşi pentru eliberarea din închisoare a sirianului inculpat pentru terorism, procuror devenit, se pare, ulterior, salariat al unui birou de avocatură care lucrează pentru Dinu Patriciu. Războiul mult mediatizat dintre Dinu Patriciu şi Traian Băsescu e notoriu. În plus, e ştiut că marele magnat şi demnitar PSD, Hayssam, s-a lăfăit vreme îndelungată în anturajul lui Ion Iliescu, înainte de a servi acum, la 3 ani după fuga sa în străinătate, ca vârf de lance împotriva lui Băsescu, principalul adversar politic al preşedintelui de onoare PSD-ist.

Încât, într-o ţară cu o democraţie normală, un homeric hohot de râs ar fi trebuit să fie principala reacţie la apariţia cărţii semnate de un virtual necunoscut scriitor rezident în SUA precum şi de ex-procurorul Ciprian Nastasiu. România nu dispune însă, din păcate, de o astfel de democraţie. În schimb continuă, se pare, să fie la cheremul unor moguli de presă, duşmani înveteraţi ai preşedintelui.

Episodul cărţii e, în context, edificator. Departe de a declanşa semnalele de alarmă ale ziariştilor, care ar fi trebuit să fie familiarizaţi cu stilul şi modul de a opera al departamentului de dezinformare al fostei securităţi comuniste, cartea cu pricina a devenit un nou prilej de condamnare a preşedintelui. Un influent canal TV de informaţii, aparţinând trustului lui Sorin Ovidiu Vântu a bătut toba, pe marginea subiectului, o zi întreagă, încercând, până la saţietate, să-i extragă şi să-i valorifice şi ultimul strop de venin antiprezidenţial.

În aceste condiţii nu-i de mirare că temele realmente relevante pentru România, de pildă relansarea reformelor de sistem blocate odată cu aderarea ţării la UE, au continuat să fie măturate sub covor. Rămâne doar de văzut ce impact vor avea toate aceste manevre de presă în alegerile prezidenţiale.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Vlad Draghicescu