Dimineaţa care a năruit viitorul Europei

De fapt n-a început chiar aşa: "... Şi, pur şi simplu, erau aici - bombe, maşinării de război, morţi... Şi gata. S-a sfârşit". Wladyslaw Bartoszewski a trăit acele vremuri. A văzut, pe la orele 4:30 ale dimineţii de 1 septembrie, raidul avioanelor germane deasupra orăşelului polonez Wielun. Fără vreun avertisment. Fără vreo declaraţie de război. Pe nepusă masă, surprinzând pe absolut toată lumea. Mai ales la Wielun, unde nu doar că nu exista nici urmă de militar dar nici nu se putea vorbi despre vreo însemnătate strategică. Şi totuşi, îşi aminteşte cel ce urma să ajungă, peste decenii, ministru de Externe al Poloniei: în dimineaţa aceea, totul s-a transformat în moloz şi cenuşă.

Un sfert de ceas mai târziu, depozitul de muniţii din preajma Gdanskului era bombardat de pe nava-şcoală germană Schleswig-Holstein. Era dimineaţa zilei care a declanşat invazia în Polonia - sau, cum o numesc polonezii, "Campania din Septembrie".

Evident, Führerul vinde totul ca pe o operaţiune de legitimă apărare. Maşinăria naţional-socialistă de propagandă funcţiona fără rateuri. Timpul avea să dovedească, însă, contrariul: prezumtivul "atac" al polonezilor asupra Germaniei, invocat de Hitler drept scuză pentru operaţiunea din noaptea de 1 septembrie, a fost, de fapt, o provocare a unor agenţi SS îmbrăcaţi în uniforme poloneze. Până la demascarea minciunii, însă, iată, peste Polonia năvăliseră, deja, un milion şi jumătate de soldaţi germani. "Eliberatori", conform propagandei hitleriste.

Extinderea Reichului era primul dintre visurile lui Hitler. Iar semnarea, cu o săptămână mai devreme, a tratatului cu Stalin (pactul Ribbentrop-Molotov) îi netezea calea, permiţându-i să înghită bună parte din vecinul de la Răsărit. Cealaltă parte urma să fie invadată de sovietici. Era, încerca Hitler să explice, "spre binele şi liniştea Europei". Iar Europa, spunea Führerul, trebuia să mulţumească Germaniei şi Rusiei.

Europa avea să înţeleagă, cândva, că nu era vorba numai despre extinderea teritoriilor Reichului ci - mai grav - despre pregătirea unor campanii de nimicire în masă a unor popoare. Bombardamentelor fără discernământ le-au urmat execuţii sumare de poeţi, medici, jurişti şi profesori. Şi crimele în masă împotriva populaţiei evreieşti.

Soarta Poloniei a fost repede pecetluită - nu doar din cauza diferenţei de anvergură militară ci şi a promisiunilor nerespectate de către Franţa şi Marea Britanie. Declaraţia de război, pronunţată la 3 septembrie 1939, avea să găsească Germania bine instalată în Polonia. După 36 de zile, într-o Polonie împărţită, germanii şi ruşii plănuiau o eventuală soartă similară pentru Anglia şi Franţa. Pentru Hitler, marele război de abia începea: "Nu am nici o îndoială: Germania va învinge".

Autor: Benjamin Wüst / Cristian Ştefănescu
Redactor: Petre M. Iancu