Românii: un popor fără europarlamentari?

Pe holurile palatului Victoria aerul miroase a praf de puşcă, iar premierul Emil Boc este preocupat de un singur lucru: cum să calmeze spiritele şi cum să-şi salveze guvernul din iureşul provocat de criza financiară. Săptămâna viitoare, clădirea guvernului României va fi asediată de greva profesorilor, iar la orizont pâlpâie ameninţătoare torţele sindicaliştilor de la Căile Ferate Române. Mai puţin vizibili dar mai influenţi, magistraţii protestează şi ei împotriva rectificărilor bugetare care nemulţumesc pe toată lumea. O nemulţumire născută nu atât din criza financiară, ci mai curând de promisiunile hazardate ale întregii clase politice de la Bucureşti.

Pe acest fundal va începe peste o săptămână campania electorală pentru alegerile europarlamentare din 7 iunie. Cei mai optimişti presupun că participarea la vot nu va depăşi pragul de 25 de procente, acutizarea nemulţumirilor sociale şi distanţa dintre alegători şi Parlamentul European urmând chiar să adâncească absenteismul românilor. Mai mult, faptul că partidele mari ignoră conţinuturile ideologice şi îşi uniformizează mesajul public generează confuzie în rândul electoratului.

Care este diferenţa dintre cele mai importante partide din România? Social-democraţii vor veni cu sloganul „Alege bine!”, mult prea apropiat de deja celebrul „Să trăiţi bine!” al duşmanului lor consacrat, Traian Băsescu. Democrat-liberalii, încă indecişi, cochetează cu o formulă vagă: „împreună, la bine şi la greu”. Guvernul este alcătuit şi din democraţi, şi din socialişti, ba chiar şi dintr-un fost liberal dar actual ministru al Justiţiei. Cine este la guvernare, cine este în opoziţie? O continuă mişcare browniană pare să fi pus stăpânire pe politica de la Bucureşti.

Acest teren fertilizat de revoltă socială şi scufundat în confuzie îi va favoriza pe candidaţii notorii, nu pe cei competenţi, pe candidaţii certăreţi, nu pe cei elocvenţi, pe amatori, nu pe profesionişti. Ne putem aştepta ca viitorul Parlament European să cuprindă nume româneşti ca Elena, Gigi sau Vadim. Este foarte posibil ca alegerile de la începutul lui iunie să devină o simplă întrecere între partide: cel care îşi mobilează cel mai eficient membrii, acela va câştiga. În aceste condiţii, europarlamentarii români vor deveni mai curând reprezentanţii unei singure categorii sociale, aceea care trăieşte din politică, şi mai puţin reprezentanţii unei întregi naţiuni.

Autor: Vlad Mixich