1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Prostituţia în dezbatere parlamentară

Horaţiu Pepine12 martie 2009

Noul Cod Penal, aflat în dezbatere parlamentară, propune dezincriminarea prostituţiei. Bisericile creştine din România au protestat cerînd Guvernului să nu încurajeze imoralitatea.

https://p.dw.com/p/HAOj
Imagine: picture-alliance / dpa / dpaweb

După căderea regimului comunist au existat multe tentative nu doar de dezincriminare, dar şi de reglementare(legalizare) a prostituţiei.

Prima încercare a aparţinut ministrului Sănătăţii, Iulian Mincu, în 1994, care a renunţat repede la intenţiile sale după primele semnale negative din propriul partid. A doua încercare semnificativă s-a produs mult mai tîrziu, abia în 1999 atunci cînd deputata PD, Mariana Stoica, a propus un proiect de lege privind încadrarea legală a prostituţie. După această dată s-au succedat foarte multe tentative, care fie reluau preocupările sanitare ale lui Iulian Mincu, fie căutau să consolideze incriminarea prin mărirea pedepselor, fie adoptau linia cea mai liberală, propunînd introducerea prostituţiei în nomenclatorul de meserii şi codificarea detaliată a « serviciilor », aşa cum a propus deputata PRM, Constanţa Popa, în 2001.

În 2007 ministrul de Interne Vasile Blaga a reluat subiectul şi a căutat la rîndul său (cu susţinerea ministrului de Justiţie Monica Macovei) să dezincrimineze prostituţia şi să-i ofere un cadru legal de manifestare.

Unele dintre aceste propuneri nici nu au ajuns în Parlament, iar cele care au ajuns sa fie trecute pe ordinea de zi au fost fie respinse fie retrase din motive de oportunitate.

Acum în 2009 ne aflăm în faţa unei noi tentative, care, la fel ca majoritatea celorlalte, a căutat să fie cît mai discretă. Iniţiatorul (Ministerul de Justiţie)ştia prea bine că va provoca dispute aprinse şi reacţii categorice.

Arhiepiscopia Romano-Catolică din Bucureşti, de exemplu, într-un comunicat dat ieri publicităţii a condamnat cu asprime intenţia Guvernului, afirmînd că dezincriminarea prostituţiei nu face altceva decît să creeze “un drum liber spre dispreţul şi abuzul faţă de fiinţa umană”.

Comunicatul citează scrisoarea apostolică Familiaris consortio a Papei Ioan Paul al II-lea în care se spune că legalizarea prostituţiei « ar însemna acceptarea unei culturi care banalizează sexualitatea umană, interpretînd-o şi trăind-o în mod reductiv şi sărăcit, în raport cu corpul şi plăcerea egoistă. »

De data aceasta Biserica ortodoxă nu s-a pronunţat la nivelul Patriarhiei sau Sf. Sinod, dar se ştie din trecut că a condamnat şi continuă să condamne orice perspectivă “tolerantă” faţă de prostituţie.

Problema e, prin urmare, foarte delicată din punct de vedere politic şi se pare că Guvernul nu are suficientă încredere în propriile opţiuni, de vreme ce primul ministru, Emil Boc, a dat cîteva declaraţii ezitante, anunţînd că se va consulta cu Biserica Ortodoxă.

O precizare se impune. Codul penal, aflat în proiect, nu legalizează prostituţia sau altfel spus nu o reglementează. E vorba pur şi simplu de eliminare acelui articol care conţine pedepse pentru practicarea prostituţiei.

S-a remarcat însă pe bună dreptate că dezincriminarea prostituţiei este un fel de a merge doar pînă la jumătatea drumului. Pentru că, din perspectiva administrării unei societăţi, riscurile sînt bolile venerice, violenţa inevitabilă asociată cu o activitate lipsită de reguli clare, sclavajul şi traficul de persoane. Pare limpede aşadar că din moment ce ai ales să dezincriminezi prostituţia şi ai renunţat, aşa zicînd, la instrumentele legale de reprimare, e nevoie să-i oferi şi un cadru sigur în care să se manifeste.

Iată de ce Bisericile creştine protestează de pe acum, întrucît ele se tem că dezincriminarea nu reprezintă decît primul pas.