1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

A doua descălecare de pe cai mari

Cristian Ştefănescu15 decembrie 2008

Motivele invocate de Theodor Stolojan pentru retragere nu se prea împaca. Ele sunt extrase dintr-o declaratie de presa marcând a doua descalecare a lui Stolojan de pe caii mari pe care fusese urcat.

https://p.dw.com/p/GGUZ
Imagine: picture-alliance/ dpa

Cei doi presedinti care au semnat Parteneriatul pentru România au obligatia de a-l duce la îndeplinire, asumându-si functiile de premier si lider al Senatului. Acesta este primul argument invocat de primul ministru desemnat si totodata demisionar, Theodor Stolojan. Al doilea argument: este sansa pe care el considera de cuviinta sa o ofere tinerei generatii de politicieni, la începutul unei noi vieti politice în România. Doua motive care nu se prea împaca, extrase dintr-o declaratie de presa marcând a doua descalecare a lui Stolojan de pe caii mari pe care fusese urcat. Prin prisma punerii în scena, noua retragere este chiar mai lamentabila decât istorica varsare de lacrima a actualului presedinte Traian Basescu, pe atunci primar al Bucurestilor.

Ieri seara, la poza de familie cu semnare de protocol, o privire mai atenta ar fi putut observa cum Stolojan – personaj pe care ni l-am fi imaginat la jumatatea distantei dintre liderul PD-L si PSD – s-a facut micut în spatele lui Emil Boc, fiind de-a dreptul mascat, în imaginile transmise de una dintre televiziuni. Umar la umar cu premierul desemnat se vedea, limpede, figura de-a dreptul crispata a unui alt ex-liberal, Valeriu Stoica, ajuns sa vâsleasca cot la cot cu PSD în goeleta guvernamentala a presedintelui Traian Basescu dupa ce ani la rând a acuzat conducerea penelista, mai ales din interiorul PNL, ca arunca partidul în bratele fostilor securisti si comunisti. Probabil ca orice speculatii facute la acel moment ar fi fost în cel mai fericit caz desconsiderate.

Stolojan a facut marturisirea bomba care ascunde, mai degraba, constientizarea absentei unui program de guvernare – caci, sa fim sinceri, protocolul semnat ieri la Bucuresti si, mai ales, anexele acestuia, nu fac altceva decât sa felieze atât România cât si Guvernul în câte doua federatii feudale. De vreme ce partidele convenisera ca fiecare dintre ele sa conduca monocolor câte un set de ministere iar la nivel de teritoriu judetelor sa le fie distibuiti prefecti în acord total cu distributia consiliilor judetene, rolul unui prim ministru ar fi fost strict decorativ.

Drept e ca daca Stolojan a aflat despre aceasta stare de fapte abia în ultima noapte de razboi dinaintea lungii nopti de dragoste post-fesenista, atunci renuntarea lui din aceasta dimineata nu poate fi decât o veste buna, caci un premier ramâne un premier chiar si daca administreaza Executivul cu mutarile primite în plic de la administratorii fondurilor europene care, pâna în 2013, reprezinta singura miza veritabila a guvernarii.

Pentru a încheia filmul evenimentelor diminetii: seful statului i-a chemat, apoi, la consultari pe liderii formatiunilor ce compun majoritatea parlamentara constituita, a stat de vorba cu Ilie Sârbu si Mircea Geoana de la PSD dupa care culoarele Cotrocenilor au amplificat soaptele si au dat sens speculatiile ce începusera sa prinda contur la putine minute dupa anuntul renuntarii lui Stolojan: Emil Boc, presedintele PD-L si primarul orasului Cluj, va fi noul prim ministru al României.