1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Licitaţie pentru inima Europei

Vlad Mixich12 august 2008

Din Austria până în Ucraina, câteva ţări şi nu puţine, au anunţat că au de gând să îşi asume cu mândrie rolul de inimă a bătrânului continent. Problema este că nimeni nu poate spune exact unde este inima Europei.

https://p.dw.com/p/EvJb
In cautarea inimii europene...
Unde este inima Europei?

Geografic, Europa îşi amestecă vag graniţele cu cele ale marelui continent asiatic. Această ciudăţenie permite mai multor ţări europene să se revendice ca fiind adevărata inimă a continentului, de cele mai multe ori folosind argumente diferite.

Conduce plutonul…

Slovacia este una dintre noile pretendente la titlu. Zeci de pagini web vorbesc despre proaspăta membră UE ca despre adevărata inimă a Europei, şi mulţi geografi sar în ajutorul acestei teze susţinând că Slovacia se află exact la jumătatea drumului dintre marginile Europei.

Mai mult, membrii cercurilor academice din Slovacia au acordat o deosebită atenţie acestei teme tratând-o pe larg în mai multe publicaţii ştiinţifice ale Institutului de Sociologie al Academiei Slovace de Ştiinţe. Conform unuia dintre autorii acestor studii, Ladislav Machacek, „poziţionarea geografică a ţării trezeşte emoţii puternice în sufletul unor slovaci care sunt mândri să trăiască chiar în miezul Europei”.

Pe urmele ei…

Dar vecinii Slovaciei exploatează şi ei poziţia lor centrală pentru a revendica mult râvnitul loc în anatomia europeană. Praga şi Budapesta, două cetăţi turistice consacrate, se auto-promovează drept inimă a Europei folosindu-se nu doar de geografie ci şi de aspectele culturale. În acelaşi timp, polonezii folosesc în aceleaşi scopuri cartea celebrului istoric britanic Norman Davies, care trata în 1984 istoria Poloniei sub titlul de „Inima Europei”.

În 2006, istoricul şi jurnalistul Bart Nabrdalik scria că Viena este cea care merită să fie văzută drept „adevărata inimă a Europei”. Vienezii sunt descrişi ca fiind „nişte germani blânzi şi melodioşi, cu un şarm care aduce aminte de italieni, o „joie de vivre” aparţinând Franţei şi, în special cu melancolia slavă care condimentează totul”.

Ameninţarea nou-veniţilor

Dar în ultima vreme, central-europenii sunt puşi în faţa unor concurenţi care vin de pe ţărmurile Mării Baltice. În anul 2000, experţii Institutului Naţional de Geografie din Franţa au calculat că centrul Europei este în Lituania. Anunţul a dus la reaprinderea războiului declaraţiilor avându-i în centru pe polonezi şi chiar Belarusul. În aprilie 2005, preşedintele Ucrainei, Viktor Yushchenko proclama: „Ucraina este inima Europei. Spuneţi-mi vă rog cum poate trăi Europa fără inima ei?”.

Nou versus vechi
Noii europeni versus vechii europeni

Mai contează geografia?

E poate o întrebare retorică dar este totodată cheia care ne ajută să înţelegem de ce atât de multe ţări europene doresc să fie văzute drept centru al Europei. Aproape toate ţările care revendică nobilul titlu au un lucru în comun: au fost dominate sau chiar stăpânite pentru multe decenii de Moscova sovietică. Acest trecut este justificarea ce stă la baza nevoii urgente de a-şi dovedi că sunt cu „adevărat europeni” şi că sunt membri de drept ai selectului club occidental.

De aceea polonezii şi lituanienii susţin că vin din Europa centrală, nu din cea estică, în timp ce estonienii insistă asupra calificativului de nordic. Cehii subliniază că a lor capitală este la vest de Viena, uitând însă că Mozart, părăsind Viena cu direcţia Praga, vorbea despre lumea orientală în care a pătruns.

Străjerul şi inima

După ce multe decenii românii au fost implicaţi într-o luptă asemănătoare a cărei miză era titlul de „străjer al Europei”, încleştările pe tema locului în care bate inima europeană ne lasă reci. Căci elementul geografic ne scoate definitiv din luptă. Analogia merită însă menţionată, căci astfel de revendicări spun mai puţine despre Europa, dar mai multe despre ţările implicate. Sunt oare concurenţii atât de euro-entuziaşti sau mai curând este vorba de propria nesiguranţă nutrită de marele vecin de la est?