Diversiunea redeşteptării spiritului civic

Televiziunile de ştiri, prin vocea reporterilor de teren dar mai ales prin "comentariile" directorilor de opinie din platou, au reuşit să nască o confuzie gravă în ceea ce priveşte protestele din Bucureşti şi din celelalte oraşe din ţară, care se desfăşoară de două săptămîni. Toţi servanţii manipulării prin presă au reuşit să inducă ideea că protestele spontane pe termen nelimitat sînt animate de spiritul civic al celor care au realizat peste noapte că tabla de legi a democraţiei a fost ştearsă cu buretele de actuala putere politică, desigur, în frunte cu preşedintele Traian Băsescu.

Adevărul brutal că Piaţa Universităţii din Bucureşti şi pieţele din alte oraşe au strîns o mulţime eterogenă unde fiecare protestează pentru ce-l doare, unde sînt infiltraţi activişti ai partidelor politice, unde galeriile de fotbal care au vandalizat centrul Bucureştiului trebuie că au fost şi acestea trimise de cineva, e ocolit cu seninătate de directorii de opinie din platourile televiziunilor de ştiri.

Spiritul civic nu s-a născut în stradă în aceste zile. La fel cum comparaţia acestor proteste cu manifestaţia din primăvara lui 1990 din Piaţa Universităţii este cu totul falsă, avînd drept scop o manipulare grosolană a opiniei publice. Nu ştiu cum se face că mulţi dintre protestatarii de acum din Piaţa Universităţii, care apar la televizor intervievaţi de reporteri, spun cu glas răspicat că ei au participat şi la manifestaţia maraton de acum 22 de ani. Aceasta ar fi o legitimare, în plus, a protestelor lor de acum. Eu, unul, nu îi cred. Mai mult, cred că atunci mulţi dintre ei îi înjurau pe "golanii" din piaţă în faţa televizorului, manipulaţi de televiziunea publică.

Nu spun că multe din nemulţumirile şi frustrările manifestanţilor nu ar fi îndreptăţite, dar inducerea ideii că toate acestea s-ar fi coagulat sub cupola spiritului civic redeşteptat este o diversiune. A televiziunilor şi a celor pe care acestea îi slujesc. Avem de a face cu o presiune perseverentă a străzii împotriva puterii politice, dar în această presiune sînt o serie de necunoscute, motiv pentru care nu putem vorbi de o coagulare a spiritului civic.

Capitalizarea acestei presiuni de către opoziţie se vede cu ochiul liber. Dacă în primele zile ale protestelor manifestanţii cereau suspendarea preşedintelui şi căderea guvernului, în zilele următoarea a apărut în peisajul pestriţ al lozincilor şi aceea a alegerilor anticipate. Această "soluţie" a fost însuşită suspect de categoric din mesajele repetate ale USL.

Suspendarea preşedintelui Băsescu este principala miză pe care USL o are încă de la actul de naştere, de acum un an. Să ne aducem aminte că în 21 noiembrie anul trecut, Victor Ponta şi Crin Antonescu anunţau pe un ton categoric că USL va declanşa imediat procedura de suspendare a preşedintelui. Cum însă USL nu se putea baza pe o majoritate în parlament, întrebarea legitimă era cum va reuşi opoziţia să parcurgă procedura de suspendare?

Răspunsul a venit chiar a doua zi de la Adrian Năstase: "Suspendarea preşedintelui este o operaţiune mult mai complexă, etapizată, care înseamnă inclusiv includerea societăţii civile şi a populaţiei."

Să fie o simplă coincidenţă că "populaţia" a intrat în această horă politică a opoziţiei de suspendare a lui Traian Băsescu? Să fie, iar, o simplă coincidenţă că "o anumită parte" a societăţii civile, trezită brusc la viaţă, se situează făţiş de partea protestelor de stradă şi a opoziţiei politice?

Nu cred în astfel de coincidenţe care implică proteste haotice ale populaţiei, pe de o parte, şi mişcări bine gîndite ale politicienilor, pe de altă parte.

Autor: George Arun
Redactor: Medana Weident