1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Campanii americane, iluzii europene

23 ianuarie 2012

Politicienii şi comentatorii vesteuropeni îşi doresc un al doilea mandat pentru actualul preşedinte al SUA, Barack Obama. Prea puţini cred în triumful dreptei reprezentate de Newt Gingrich.

https://p.dw.com/p/13oWD
Barack Obama, favoritul europenilor pentru încă un mandat la Casa AlbăImagine: AP

În speranţa unei noi victorii a stângii în scrutinul prezidenţial american, unii dintre observatorii europeni au reacţionat uşuraţi şi fericiţi la categorica victorie repurtată în alegerile preliminare republicane, din Carolina de Sud, de Newt Gingrich în faţa lui Mitt Romney.

Ideea e că Gingrich ar constitui, conform mantrei strategilor lui Obama, un adversar mai comod pentru actualul preşedinte american, decât net mai liberalul Mitt Romney.

Realitatea pare a fi pe dos. Deşi Gingrich are o interfaţă plină de numeroase puncte lesne atacabile, candidatul care a câştigat detaşat scrutinul preliminar din Carolina de Sud dispune nu doar de un potenţial retoric enorm ci şi de capacitatea de a galvaniza şi de a mobiliza America nemulţumită.

Iar America nemulţumită de cei patru ani de administraţie Obama, America de dreapta, religioasă şi conservatoare are proporţii deloc neglijabile.

În acest context pare multor americani mai uşor să-i dea crezare lui Gingrich decât lui Romney, când primul susţine că e posibilă înfrângerea, nu doar la mustaţă, ci de-a dreptul categorică, a lui Barack Obama.

Potrivit lui Gingrich, actualul şef al statului american s-ar fi dovedit atât de slab încât până şi ultra-anemica preşedinţie Carter ar fi fost un exemplu de forţă şi neostoită vigoare în comparaţie cu actuala administraţie de la Casa Albă.

Newt Gingrich South Carolina
Newt Gingrich, după victoria din South CarolinaImagine: REUTERS

Gingrich mai are însă un drum lung şi extrem de anevoios în faţă. Nu degeaba s-a considerat mult timp că Mitt Romney ar fi cel mai eligibil candidat republican.

În Grand Old Party - cum i se spune peste ocean partidului republican - Romney este candidatul establishmentului, omul elitei administrative, reprezentantul profesioniştilor vieţii politice.

În schimb, Gingrich şi-a făcut sumedenie de duşmani în epoca în care a condus Camera Reprezentanţilor şi l-a combătut din răsputeri pe preşedintele Bill Clinton, supărându-i rău şi pe unii din colegii săi de partid.

În ce-l priveşte, fostul guvernator al statului Massachusetts, Romney, e un om de afaceri pe cât de articulat, pe atât de prosper. Uns cu toate alifiile, bine organizat şi susţinut în mod impecabil, Romney a dat totuşi greş în Carolina de Sud.

Omenii din „centura Bibliei”, din sudul, centrul şi vestul religios şi conservator al SUA nu-l prea cred pe cuvânt. Romney nu le pare a fi un conservator autentic, ci un mesager camuflat al Noii Anglii liberale, care favorizează avorturile, căsniciile homosexuale şi alte „drăcovenii” de stânga, „liberale”, de tip european.

În plus, în Carolina de Sud, statul în care, de la Reagan încoace, toţi candidaţii victorioşi ai prezidenţialelor au câştigat şi alegerile preliminare, Romney n-a eşuat doar din cauza obârşiei sale mormone sau a liberalismului său, ci, paradoxal, şi din pricina averii sale considerabile.

Fiindcă nici el şi nici strategii săi n-au izbutit să proiecteze imaginea unui candidat capabil să înţeleagă necazurile şi să împărtăşească grijile de zi cu zi ale americanilor din clasa de mijloc.

Or, în societăţile în care mass-media, netul şi televiziunile joacă un rol cheie, succesul în alegeri democratice efectiv disputate, cum sunt, întotdeauna, cele americane, fie ele preliminare sau nu, depinde esenţial de imaginea reală sau falsă pe care izbutesc să şi-o atribuie candidaţii.

Un factor extrem de important, în acest context, îl reprezintă prejudecăţile alegătorilor. Americanii le au nu mai puţin decât europenii.

O parte din electoratul nord-american nu vede în Newt Gingrich o mostră de „extremism” polarizator şi de fundamentalism tipic american, în conformitate cu eticheta pe care mulţi europeni i-au lipit-o republicanului pe frunte, ci o personalitate mobilizatoare, capabilă să şi unească.

Dotat cu o enormă prezenţă de spirit, Gingrich a reuşit în Carolina de Sud să convingă şi în atac şi în apărare, izbutind turul de forţă de a-şi depăşi handicapul serios de om divorţat, etichetat frecvent drept „fustangiu”.

În răstimp, principalul său adversar, Mitt Romney, s-a prezentat la examenul hotărâtor al confruntării televizate, ca un candidat mult mai palid.

TV-Debatte im US-Fernsehen Wahl Kandidaten
Gingrich şi principalul săr rival la nominalizarea republicană, Mitt RomneyImagine: dapd

Încât Gingrich, care se revendică de la Winston Churchill şi Ronald Reagan, a supravieţuit politic multiplelor „Casandre” care i-au prezis, în repetate rânduri, iminentul sfârşit de carieră.

Un test extrem de important, decisiv poate, îl vor reprezenta şi pentru el şi pentru Romney alegerile preliminare din Florida, care se vor desfăşura la sfârşitul lunii ianuarie.

Florida e un teren electoral mult mai complex decât Carolina de Sud, care trece frecvent de la o tabără politică la alta. Alegătorii acestui stat alcătuiesc o societate plină de contradicţii, deopotrivă foarte liberală şi, simultan, conservatoare, urbană şi rurală totodată, în care a te impune reprezintă un pas uriaş în dificila cursă cu obstacole pentru obţinerea candidaturii prezidenţiale.

Nu e defel exclus ca Gingrich, să reuşească să-i ţină piept şi aici lui Romney. În acest caz s-ar putea ca bucuria şi satisfacţia manifestate de strategii lui Obama în legătură cu înfrângerea lui Romney, în Carolina de Sud, să se dovedească prematură.

Fiindcă, spre oroarea multor europeni, texanul pare absolut capabil să se afişeze ca încarnare a conservatoarei „revoluţii americane” care a dat lumii mişcarea numită Tea Party. El nu va putea învinge însă, în confruntarea cu Obama, dacă nu-l va ajuta situaţia precară a economiei americane. Şi dacă nu se va dovedi în stare să-i convingă şi pe conservatorii moderaţi.

Autor: Petre M. Iancu

Redactor: Medana Weident