1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Un pas istoric? Sau prea puţin, prea târziu?

23 ianuarie 2012

Miniştri de externe ai UE au căzut de acord asupra unui embargo petrolier care să determine Iranul să renunţe la proiectele sale militare în domeniul nuclear. Interdicţia va intra în vigoare abia la 1 iulie 2012.

https://p.dw.com/p/13oEg
UE a adoptat sancţiuni fără precedent împotriva IranuluiImagine: DW

Europa a reuşit, într-un târziu, să vorbească, aparent, cu un singur glas. Şefii diplomaţiei din statele comunitare au trecut peste divergenţele marcând de regulă poziţiile lor în chestiuni sensibile privind eşichierul politic internaţional şi au hotărât să adopte sancţiuni fără precedent.

Demnitarii europeni, reuniţi luni la Bruxelles au decis în speţă să impună o interdicţie de import de ţiţei iranian din pricină că regimul de la Teheran stăruie să-şi perpetueze programul de îmbogăţire a uraniului, o procedură necesară fabricării de bombe atomice.

Iranul fundamentalist-islamic profită masiv de pe urma bogăţiei sale în petrol, care face inutil efortul construcţiei de centrale nucleare cu scopul furnizării de energie electrică. După Arabia Saudită, Iranul este cel mai mare exportator de aur negru din lume.

Europenii şi-au exprimat speranţa că Iranul nu va proceda la închiderea Strâmtorii Ormuz, aşa cum ameninţaseră unii oficiali iranieni pentru cazul impunerii actualului embargo.

Bună parte din petrolul iranian e cumpărat de europeni şi de chinezi. Europenii, şi în special grecii, italienii şi spaniolii importă circa 600 de mii de barili de ţiţei iranian pe zi.

SUA îi avertizaseră pe aiatolahii care conduc Iranul, reliefând că o blocadă a uneia din principalele artere comerciale ale lumii, de-a lungul căreia se exportă 40 la sută din petrolul lumii ar însemna război, America fiind practic obligată să declanşeze o intervenţie militară. Şi China a lansat Iranului avertismente în acest context.

Europenii mai speră că Arabia Saudită şi emiratele arabe din Golf, care se tem de arsenalul iranian şi de belicozitatea afişată de mai marii regimului de la Teheran vor suplini lacunele de petrol ivite în urma embargoului. Ceea ce statele arabe au şi promis de altfel să facă.

Iran Öl Symbolbild Sanktionen EU
Unitate de exploatare petrolieră iranianăImagine: picture-alliance/dpa

În ce-i priveşte pe europeni, demersul Bătrânului Continent ar fi putut fi, în mod cert, unul major. Ar fi putut fi cotat drept un pas istoric, dacă ar fi fost adoptat la timp, determinându-i pe liderii iranieni să pună capăt programului lor susceptibil să ducă la producţia de bombe atomice.

Dar există riscul deloc neglijabil ca europenii să fi reacţionat prea târziu şi cu prea puţină tragere de inimă. Conform deciziei adoptate la Bruxelles, embargoul tocmai hotărât cu mult tam-tam ar urma, culmea, să intre în vigoare abia din vara anului curent, când e posibil ca iranienii să-şi fi procurat deja prima lor armă nucleară.

Or, „opţiunea unui Iran dotat cu arme nucleare nu este acceptabilă”, a declarat luni, la Bruxelles, ministrul german de externe, Gudio Westerwelle”. Dacă aşa stau lucrurile cu adevărat, ar fi fost imperativ ca sancţiunile să intre în vigoare mai de mult, nu să fie amânate cu alte şase luni.

Încât declaraţiei şefei diplomaţiei europene, Catherine Ashton, potrivit căreia sancţiunile ar avea menirea de a exercita presiunile necesare „ca Iranul să ia în serios dorinţa UE de a reveni la masa negocierilor” pare, în cel mai bun caz, o politicoasă naivitate. În cel mai rău caz, în contextul ezitărilor şi pertractărilor europene, afirmaţia cu pricina va fi considerată de către iranieni un semn de mare slăbiciune a Europei, numai bună să încurajeze regimul de la Teheran să continue să sfideze Comunitatea Internaţională.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Medana Weident