Ungaria - o problemă pentru Europa?

În ajunul deciziei Comisiei Europene, guvernul de la Budapesta nu s-a arătat dispus să-şi schimbe realmente controversatele decizii legislative. Decizii pe care, în pofida previzibilelor critici şi condamnări europene, le impusese cu uşurinţă, graţie majorităţii absolute care susţine executivul, în parlament.

Or, conform articolului 258 al modului de procedură al UE, care e parte a Tratatului de la Lisabona, Comunitatea poate deschide o acţiune de pedepsire a unui stat membru, dacă e convinsă că ţara cu pricina şi-a încălcat angajamentele. Dacă, bunăoară, a violat directivele UE sau nu aplică reglementările comunitare.

Constatarea unor astfel de încălcări e urmată de regulă de o procedură preliminară, în timpul căreia statul împricinat e angajat într-un dialog astfel încât să i se dea şansa de a înţelege unde şi cum a greşit şi de a reveni asupra erorilor sale, corectându-le.

Dacă statul vizat nu reacţionează adecvat, se trece la traducerea lui în judecată, în faţa Curţii Europene de Justiţie din Luxemburg. Dacă judecătorii constată la rândul lor o încălcare a Tratatelor Europene se procedează la amendarea statului în culpă. Suma o fixează aceiaşi judecători europeni.

Curtea s-a ocupat, din 1952 încoace, de peste 3.500 de asemenea încălcări, cele mai multe iniţiate împotriva Italiei, aflată de 600 de ori în colimator. Urmează pe lista celor mai frecvente încălcări ale legislaţiei europene Franţa şi Spania, care i-au pus la treabă pe judecătorii din Luxemburg de 400 de ori.

Ungaria n-a figurat în dosarele de pe mesele lor de lucru decât de 9 ori, ceea ce însă nu-i foarte puţin dacă se ţine cont de faptul că Budapesta a aderat relativ recent la UE.

În cazul în speţă Comisia Europeană şi-a manifestat iritarea iscată de restructurarea Băncii Centrale a Ungariei, care şi-a pierdut independenţa. Nemulţumiri provoacă şi reformarea aparatului judiciar, prin reducerea vârstei de pensionare a judecătorilor, menită să confere puterii capacitatea de a modifica arbitrar componenţa Curţii Constituţionale maghiare. În fine, Comisia a criticat şi modificarea autorităţii pentru protecţia datelor de la Budapesta, care, conform voinţei lui Orban şi a partidului său şi-a pierdut, la rândul ei, independenţa.

E vorba aici, nota bene, nu doar de marginale încălcări de regulamente ci de violarea unor valori europene de bază. Valori, pe care Comisia de altfel n-a întârziat să le evoce, trimiţând la articolul doi al Tratatului asupra UE, care vizează respectarea principiilor democraţiei şi statului de drept, libertatea presei şi drepturile fundamentale ale omului.

Pe de altă parte, Comisia Europeană n-are o mână prea bună în astfel de situaţii. La începutul anilor 2000, elita vesteuropeană a încercat să obţină o revenire pe linia de plutire democratică a Austriei, care se făcuse vinovată de un amplu derapaj ultranaţionalist prin includerea lui Haider şi a formaţiunii sale extremiste de dreapta la guvernare. Invocarea articolului 7 al tratatului UE şi izolarea parţială a Austriei n-au dat câtuşi de puţin roadele scontate. Dimpotrivă, demersurile menite să-l marginalizeze pe Haider au dat greş într-o manieră jalnică, fără ca democraţia austriacă să dispară definitiv şi irevocabil, cum s-au temut mulţi.

Net mai întemeiată e speranţa analiştilor care consideră că Ungaria şi-ar putea îndrepta comportamentul nedemocratic, forţată fiind de precara ei situaţie economică ce reclamă rapidul ajutor al UE şi al FMI. Chiar dacă neacordarea de credite nu face parte din procedura de infringement, ea s-ar putea dovedi net mai eficientă decât aparatul birocratic, foarte greoi al UE.

Încă şi mai plină de efect e masiva prejudiciere a imaginii Ungariei în presa occidentală. Ca ţară care a contribuit decisiv la demolarea Zidului Berlinului prin decizia regimului comunist de la Budapesta de a da drumul zecilor de mii de turişti estgermani aflaţi în drum spre vest, Ungaria s-a bucurat timp de două decenii de o presă extrem de bună în Germania. Această epocă pare să fi trecut definitiv.

Mai nou, Budapesta trece în vest drept o ţară care a aruncat democraţia la gunoi, care pune căluş presei şi-şi plasează instituţiile fundamentale, în speţă Curtea Constituţională şi Banca Centrală, în cămaşă de forţă.

Or, nu este exclus ca presa occidentală să aibă o surpriză neplăcută dacă ignoră pericolul extremismului maghiar. A-i osândi excesiv şi a-i desfiinţa pe conservatorii lui Orban, care fac parte din Partidul Popular European, ar putea ridica mingi la fileul gunoiului ideologic totalitar, neonazist ori comunist. Ceea ce nu înseamnă că deraierea FIDESZ n-ar trebui masiv criticată, ori sancţionată.

Autor: Petre M. Iancu/ Daphne Grathwohl
Redactor: Robert Schwartz