SUA, China şi Iranul

În discuţia cu premierul Wen Jiabao, Geithner şi-a propus să abordeze nu atât chestiunea perenă a subevaluatei monede chineze, cât mai degrabă dorinţa SUA ca autorităţile de la Beijing să-şi reducă importurile de petrol iranian. Acest ţiţei reprezintă gura de aer de care profită teocraţia iraniană spre a da cu tifla vestului.

În mod semnificativ, cronicul deficit comercial american nu se va mai afla, aşadar, de-această dată, în prim planul convorbirilor sino-americane. Cu totul presant a devenit, în schimb, programul nuclear iranian, care pare a fi înregistrat progrese notabile.

Deloc de mirare că America exercită presiuni asupra Chinei comuniste, căreia Washingtonul i-a cerut să-şi sisteze sprijinul acordat iranienilor, inclusiv în Consiliul de Securitate ONU, şi să participe la embargoul impus regimului islamist de la Teheran.

China este principalul client al Iranului. Teheranul mai vinde cantităţi mari de ţiţei UE şi Japoniei. Europenii au anunţat că vor renunţa la petrolul persan. Iar niponii şi-au semnalizat la rândul lor propensiunea pentru o participare la efortul lumii civilizate de a-i convinge prin sancţiuni şi embargo petrolier pe fundamentaliştii islamici iranieni să renunţe la construcţia bombei atomice.

A rămas China. Care a declarat că nu consideră înăsprirea sancţiunilor drept o cale bună de reducere a tensiunilor şi de rezolvare a problemei programului nuclear iranian.

Dar, tacit, chinezii par să-şi fi redus la jumătate, luna trecută, importurile de ţiţei iranian, un embargo parţial, pe care l-au prelungit cu o lună.

Pe de altă parte, China comunistă e, în Pacific şi global, adversarul strategic al SUA, şi nu vrea să se creadă că a cedat în faţa presiunilor americane.

La rândul lor, SUA au închis ochii până acum în faţa evidentelor încălcări chineze ale echităţii comerciale, după ce Beijingul a reuşit, ani la rând, să-şi asigure sistematic nemeritate chilipiruri în exporturi, printr-o cronică şi masivă subevaluare a yuanului. Moneda naţională chineză continuă să fie cotată cu 24 la sută sub valoarea la care o apreciază experţii.

Dar luna de miere sino-americană se apropie de sfârşit. Campania electorală de peste ocean a şi început să scoată la iveală avantajele oneroase pe care şi le-a asigurat China în competiţia comercială globală, şi să le explice, pe înţelesul americanilor de rând. N-ar fi exclus ca, la finele acestei campanii, China să devină ea însăşi ţinta unor sancţiuni americane.

Autor: Mathias Bölinger/ Petre M. Iancu
Redactor: Medana Weident