Faţa hâdă a Ungariei

Mai nou, o dată cu grava criză financiară în care se află Ungaria, extremiştii de dreapta au descoperit un nou inamic: capitalul străin - care vrea să stoarcă Ungaria şi să distrugă naţiunea maghiară. Manifestaţiile recente ale partidului Jobbik s-au desfăşurat sub sloganul „Au plecat tancurile, au venit băncile!“, mesaj care dă de înţeles că locul foştilor stăpâni sovietici a fost luat de aşa zisul capital evreiesc mondial. Jobbik-iştii nici nu fac eforturi să se ascundă în spatele aluziilor. De pildă, în Parlamentul de la Budapesta, acuză în mod constant atât majoritatea guvernamentală cât şi opoziţia socialistă şi liberală că ar reprezenta interesele Israelului şi ale evreilor, nu pe cele ale maghiarilor.

Circa un milion de unguri au luat credite în valută pe care le pot plăti din ce în ce mai greu, întrucât forint-ul maghiar s-a devalorizat foarte mult în ultimii ani. Nu e de mirare, aşadar, că sloganurile Jobbik au priză la o parte a publicului maghiar. Mai multe sondaje de opinie relevă că propaganda agresivă a Jobbik-ului dă roade: extremiştii de dreapta sunt cotaţi cu 20 la sută din totalul voturilor şi devin astfel, pentru prima dată, a doua forţă politică din Ungaria, în urma partidul populist-conservator-naţional Fidesz, de guvernamânt, depăşindu-i clar pe socialiştii.

Când se uită la aceste rezultate, Márton Gyöngyösi devine de-a dreptul euforic: „Suntem din ce în ce mai puternici“, jubilează şeful adjunct al fracţiunii parlamentare Jobbik, plusând: „ascensiunea noastră nu poate fi stăvilită. Oamenii înţeleg cât de lipsită de credibilitate este politica guvernamentală şi îşi dau seama că noi suntem singurul partid onest.“

Ascensiunea extremiştilor de dreapta este fără precedent în istoria postcomunistă ungară. Nu se explică însă numai prin actuala criză economică şi financiară din Ungaria, ci are rădăcini mai adânci. După o tranziţie încheiată cu greu şi doar parţial, economia ungară s-a confruntat cu procesul de globalizare si cu aderarea la Uniunea Europeană, in 2004. Coaliţia socialist-liberală care a guvernat ţara din 2002 până în 2010 a lăsat nerezolvate o serie de probleme economice şi sociale, distingîndu-se mai ales prin scandaluri de corupţie.

Principalul beneficiar a fost partidul ajuns acum la guvernare: Fidesz a câştigat alegerile parlamentare din primăvara anului trecut cu o majoritate de două treimi. Pe de altă parte, în aceleaşi alegeri, partidul Jobbik a obţinut aproape 17 la sută, devenind a treia forţă politică, după socialişti. Succesul le-a fost precedat de o campanie electorală extrem de xenofobă, dusă sub semnul sloganului „Ungaria ungurilor!“ şi care a exploatat la maxim subiectul aşa zişilor „ţigani criminali“.

A fost, de fapt, tema cu care Jobbik a reuşit să acumuleze un spectaculos capital electoral în doar câţiva ani. „Punctul de pornire“ a fost o tragedie cumplită: în 2006, un profesor din oraşelul Tiszavasvári din estul Ungariei a fost ucis în bătaie de către un grup de romi din satul Olaszliszka, după ce accidentase cu maşina lui o fetiţă de etnie romă. Familia micuţei a presupus că fiica lor ar fi murit; în realitate, aceasta nu fusese accidentată decât foarte uşor, dar se ascunsese. Fiicele minore ale profesorului ar fost de faţă când tatăl lor a fost linşat.

Acest omor a zguduit societatea ungară şi a schimbat opinia publică profund. A condus la o culpabilizare generală a romilor şi la ascensiunea rapidă a curentelor de dreapta extremă - şi nu doar a partidului Jobbik. În anii 2008 şi 2009, un grup de terorişti de dreapta a comis o serie de atentate şi crime, împuşcând, printre altele, un tată şi pe fiul acestuia, în vârstă de cinci ani, pe când încercau să se salveze din casa lor incendiată. Majoritatea societăţii a reacţionat la aceste omoruri cu indiferenţă.

Creşterea actuală în sondajele de opinie a partidului Jobbik este rezultatul masivei pierderi de încredere a partidului de guvernamânt Fidesz, inclusiv datorită unei serii de măsuri economice nepopulare. Astfel, pentru a acoperi deficitul bugetar, anul trecut au fost naţionalizate fondurile particulare de pensii. Premierul Viktor Orbán şi alţi politicieni ai Fidesz-ului încearcă să prevină erodarea încrederii în politica lor cu un mesaj naţionalist, în mare parte copiat de la extremiştii de dreapta. De exemplu, premierul Orbán cultivă o retorică populist-anticapitalistă şi anti-UE şi a avertizat Bruxelles-ul în mod repetat să nu-şi permită ceea ce şi-a permis odinioară Moscova. „Este o retorică falsă“, se plânge Márton Gyöngyösi, „pentru că nu este urmată de măsuri. Oricum, Fidesz-ul ne fură constant subiectele, noi am fost cei care au vorbit prima dată despre cele mai multe lucruri“.

Cei mai mulţi observatori nu cred însă că Jobbik va putea să ajungă la putere, cel puţin nu într-un viitor apropriat. „Ascensiunea partidului Jobbik în sondaje este un fenomen tranzitoriu“, spune József Debreczeni, cel mai popular publicist maghiar. „În istoria Ungariei, forţe politice extremiste au putut să ajungă la guvernare numai cu ajutorul unor puteri străine cum au fost Germania hitleristă sau Uniunea Sovietică stalinistă.“

Cu toate acestea, mulţi observatori şi activişti ai societăţii civile se tem de influenţa spirituală a extremiştilor de dreapta. “Ştim din istorie cât de periculoasă este înaintarea extremismului de dreapta în situaţii de criză”, spune Annamária Vámos, co-fondatoarea şi co-preşedinta iniţiativei „Control civil – Un milion pentru democraţie” (EMD), grup care organizează periodic manifestaţii împotriva tendinţelor anti-democratice din Ungaria. “Trebuie să-i recâştigăm şi să-i întoarcem către forţele democratice pe acei alegători ai extremiştilor de dreapta care, în fond, nu sunt extremişti, dar nu văd altă soluţie.”

În orăselul Tiszavasvári, alegătorii n-au mai văzut altă soluţie. Anul trecut, în octombrie, cu ocazia alegerilor locale, l-au votat primar pe candidatul Jobbik Erik Fülöp. Juristul de doar 29 de ani a primit încă din primul tur 53 la sută. În urma acestui succes, şeful partidului Jobbik, Gábor Vona, a declarat orăselul drept „capitala mişcării noastre“, sub sloganul „Azi Tiszavasvári, mâine Ungaria!“

Fülöp este un bărbat înalt şi solid, pe jumătate politicos, pe jumătate aspru. În discursul său, tânărul primar foloseşte mesaje rasiste şi populiste: „Coexistenţa cu societatea ţigănească este foarte grea" sau "Statul ungar calcă în picioare drepturile maghiarilor.“ Orăşelul său, Fülöp, demonstrează, deocamdată precaut, cum ar arăta Ungaria sub dominaţia Jobbik. Prostituţia a fost interzisă, presupuşi cămătari romi au fost daţi pe mâna poliţiei, o aşa zisă "Gardă de oraş" înfiinţată exclusiv de către primărie, patrulează constant în cartierele romilor, investitori evrei nu sunt doriţi pe teritoriul oraşului în vreme ce oameni de afaceri şi diplomaţi iranieni sunt oaspeţi frecvenţi în Tiszavasvári. „Nu mai tolerăm formele de comportament deviant“, spune primarul Fülöp, avertizând: „cine comite fapte penale trebuie să tremure."

Autor: Keno Verseck
Redactor: Rodica Binder