Quo vadis Egipt?

În timp ce potentaţii militari au recunoscut marţi că ţara pe care o conduc de la debarcarea fostului preşedinte Mubarak se află în criză şi au chemat la dialog, aplanarea ei riscă să întârzie mult.

Confruntările dintre demonstranţi şi poliţia susţinută de militari au făcut zeci de victime la finele săptămânii trecute, iar vărsările de sânge ar putea nu doar continua, ci lua proporţii, în ciuda demisiei guvernului Şaraf, anunţată luni seara.

Din capul locului s-a constat însă că această demisie nu poate rezolva mai nimic, fiindcă executivul condus de Şaraf n-a dispus nici o clipă de puterea veritabilă. Neclar a continuat să fie, de asemenea, în ce măsură primele vărsări de sânge comise la multe luni de zile după căderea vechiului regim anunţă debutul unui război civil.

În răstimp demonstranţii din Piaţa Tahrir au continuat să revendice demisia mareşalului Husein Tantaoui, omul care a trecut la cârma conducerii militare a Egiptului după debarcarea fostului regim Mubarak. Tantaoui s-a văzut acuzat că ar fi „sufocat” revoluţia, după cum s-a exprimat Amnisty International.

Dar la o săptămână înaintea alegerilor, situaţia nu e chiar atât de simplă, iar împărţirea maniheistă a actorilor politici egipteni nu o limpezeşte câtuşi de puţin. Spiritele s-au inflamat în bună parte tocmai din cauza apropiatelor alegeri, precum şi a unui document controversat privind viitorul constituţional al ţării. La violenţe au pus umărul varii forţe extremiste, între care, nu în ultimul rând, islamiştii extremişti din rândul demonstranţilor.

Manifestanţii împotriva regimului, între care şi salafiştii, după cum li se spune unora dintre islamiştii extremişti, doresc ca viitorul politic şi constituţional să fie stabilit de partidele care vor câştiga scrutinul. Grupările islamiste ar putea obţine o victorie cât se poate de clară în alegeri.

Mare parte din forţele seculare şi, mai nou, şi Consiliul Suprem al Armatei vor un Egipt care să respecte drepturile şi libertăţile civice, după cum reliefa marţi, în ziarul israelian Jerusalem Post, politologul Hillel Frisch. Potrivit lui, economia egipteană, care nu dispune de petrol, ca Iranul, are nevoie de un sistem care să nu submineze încrederea internaţională şi, prin urmare, industria turistică, reprezentând aproximativ 12 la sută din PIB-ul ţării.

Pe de altă parte, militarii, anticipând victoria islamiştilor în alegeri, încearcă să se sustragă controlului viitoarei conduceri civile.

Rămâne de văzut dacă dialogul la care au chemat militarii poate fi unul autentic, poate duce la calmarea tensiunilor şi la evitarea unui război civil.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Medana Weident