Vânători de extremişti sau simpli colecţionari de informaţii?

Misiunea principală a Serviciului Federal de Protecţie a Constituţiei (Bundesverfassungsschutz - BVS) şi a filialelor sale regionale, de altfel, este supravegherea persoanelor sau a organizaţiilor care perturbă sau pun în pericol libertăţile democratice prevăzute în Legea Fundamentală a Germaniei. Printre acestea se numără, desigur, şi extrema dreaptă.

BVS colectează informaţii fără să aibă acces la cercetările efectuate de poliţie. În acest timp, poliţia trebuie să adune probele şi să aibă grijă ca făptaşii să plătească pentru faptele lor.

Legal, cele două instituţii operează strict independent una de alta. Li se permite (în condiţii, însă, nespecificate) să facă schimb de informaţii - dar li se permite, nu sunt obligate.

Superficialitate?

În cazul recent ieşitei la iveală serii de crime, poliţia a reclamat absenţa unor înştiinţări specifice, altfel spus, a unei asocieri a crimelor cu tendinţe xenofobe - mai ales când a fost vorba despre atacuri săvârşite în partea de vest a Germaniei, în condiţiile în care partidul neo-nazist, NPD, îşi are fief-ul în partea răsăriteană a Republicii Federale, unde a reuşit să intre şi în legislativul regional. În anchetarea cazurilor s-a operat, prin urmare, cu stereotipii - ceea ce a îngrădit investigaţia criminalistică.

Există, aşadar, în interiorul instituţiilor, oameni care nu au ştiut să îşi evalueze corect informaţiile. Jurnalistul Jürgen Roth, care a urmărit ani de zile activitatea celor două instituţii, este de părere că angajaţii serviciilor de protecţie a constituţiei din landurile Turingia şi Saxonia (în fosta RDG) sunt deficitar pregătiţi, dar şi destul de frustraţi în ce priveşte munca pe care o depun. Şi, în bună măsură, este vorba despre absenţa voinţei politice de a îmbunătăţi situaţia, crede Roth.

Jocuri duble?

Pentru a se infiltra printre subiecţii, BVS şi filialele sale de land au încercat să racoleze membri ai organizaţiilor extremiste, uneori chiar lideri. În egală măsură au existat şi încercări de a plasa cârtiţe în grupările suspecte. Riscurile asumate sunt mari. Banii puşi la bătaie pentru a spiona cât mai mult activităţile extremiste nu sunt puţini.  Multe dintre informaţiile culese din cercurile extremei drepte au fost complet false, comentează, în context, Jürgen Roth.

De multe ori se nasc şi conflicte de interese. În locuinţa a doi dintre cei suspectaţi acum pentru seria de crime rasiste au fost găsite "documente de identitate legale ilegale" - altfel spus, tipul de acte eliberate de către autorităţi în cadrul programelor de protecţie a martorilor. Există, astfel, bănuiala că cei doi fuseseră contactaţi de un om al serviciilor secrete - dar se naşte şi suspiciunea că ei înşişi ar fi fost inflitraţii agenturii. BVS neagă orice implicare.

În altă ordine de idei, serviciile secrete au fost, în ultimii ani, prea puternic focalizate pe extremismul de stânga şi pe terorismul islamist, dreptei radicale conferindu-i-se o atenţie superficială. Aceasta nu este o speculaţie, sunt surse din interiorul autorităţilor care reproşează această tendinţă. Fostul şef al serviciului de protecţie a constituţiei din landul Turingia, Helmut Roewer, instalat în 1994, a trebuit să îşi părăsească postul, în anul 2000, tocmai pentru că a tăiat din elanul celor ce supravegheau extrema dreaptă.

Autori: Wolfgang Dick / Cristian Ştefănescu
Redactor: Petre M. Iancu