Cum să îţi faci de lucru cu 55,5 de miliarde

Un beneficiu mic pentru buget, o pierdere mare pentru imagine.

I s-ar putea decerna cu lejeritate titlul de "cea mai proastă bancă a Germaniei". Şi nu este vorba despre servicii de calitate îndoielnică - prostia, de data aceasta, are de-a face cu activităţile neuronale.

Lucrurile, cum sunt ele explicate, par atât de simple încât ceea ce lipseşte este chiar credibilitatea: în urmă cu vreo doi ani, cineva ar fi pus un minus în locul unui plus în faţa unei sume, răsturnând bilanţul unei bănci - care bancă ar fi trăit, bine-mersi şi resemnată, cu povara contabilă. Pe care, drept e, nici nu a raportat-o.

În realitate, suma de 55,5 miliarde de euro nu făcea parte din pierderile acumulate de Hypo Real Estate ci era rezultatul unor încasări. Adică bani ce ar fi consolidat bugetul şi, implicit, forţa băncii, dacă nu ar fi intervenit acel misterios cineva care a aruncat în Excel un minus în loc de plus.

Criza e un sfetnic bun?

Până acum, cea mai stupidă instituţie financiară germană era considerat grupul KfW, cel care a transferat în conturile Lehman Brothers 300 de milioane de euro în orele dinainte de declararea falimentului - acela cu "To big to fail". Deşi, într-o lume în care fiecare plătitor de rate este sunat să i se amintească de obligaţiile faţă de bancă înainte de termenul scadent, este greu de crezut că informaţii de asemenea anvergură să treacă neobservate. Dar, până una-alta, în aproape trei ani, cu experienţele crizei suflând încă în ceafă şi cu intervenţia statului pentru salvarea băncilor, lucrurile nu par să fi evoluat neapărat în bine.

Hypo Real Estate a fost prima bancă germană care, după 2007, a resimţit degringolada de pe piaţa financiară internaţioinală. A beneficiat de sprijin financiar de stat pentru a se feri de faliment- dar, într-un final, statul german a trebuit să pompeze atât de mulţi bani în instituţie încât, practic, singura soluţie rămasă a fost naţionalizarea. În 2010 a fost fondată, în calitate de Bad Bank FMS Wertmanagement, subiectul propriu-zis al scandalului ieşit la iveală în acest week-end. FMS-WM este - în cuvinte simple spus - divizia creată de HRE pentru a prelua toate "oile negre" din portofoliu, în aşa fel încât banca-mamă să îşi reconsolideze credibilitatea pe piaţă.

Ce s-ar păutea ascunde după eroarea minus/plus?

Fiind vorba despre o bancă de stat, responsabilitatea cade nu doar pe cei care au comis eroarea ci şi pe întregul Minister Federal de Finanţe, principalul însărcinat cu grija pentru banii contribuabililor. Care minister de la Berlin va trebui, acum, să convingă, cum că este în măsură să organizeze administrarea prerogativelor de scoatere a Europei din criză când, de fapt, se vede treaba, are probleme în a-şi ţine sub control propriile cifre contabile.

Tot legat de persoana ministrului Wolfgang Schäuble pot fi speculate şi legături între situaţia penibilă în care a fost pus ministerul pe care îl conduce şi insistenţa cu care el încearcă să instituie taxa pe tranzacţiile financiare, o iniţiativă pe care întreaga piaţă de profil i-o contestă. Nu poate fi exclusă nici varianta în care, în dosul întregii manevre, s-ar afla o intenţie de tip mafiot. Suspiciunile acoperă, cel puţin teoretic, o plajă largă şi numai limitele imaginaţiei le poate înfrâna. Dar, cu sentimentele populaţiei faţă de instituţiile financiar-bancare, limitele imaginaţiei ar putea fi extrem de largi.

Nota de plată include şi credibilitatea

Şefii băncii HRE şi ai subsidiarei acesteia FMS-WM au fost convocaţi, miercuri, la Berlin, pentru a da explicaţii în faţa instanţelor guvernamentale. Audierile acestora şi confruntarea cu auditorii independenţi ai băncii ar putea deschide calea către identificarea unor răspunsuri mai puţin simple decât acel plus înlocuit cu minus şi, probabil, ceva mai plauzibile.

Eroarea a generat bugetului federal un mic beneficiu financiar (suma aproape echivalează cu cea cheltuită de statul federal pentru pensii vreme de două luni). Capitalul de încredere consumat odată cu ieşirea la suprafaţă a întregii poveşti s-ar putea să cântărească mai mult decât o cifră contabilă pe care omului de rând oricum îi vine greu să o cuprindă cu gândul.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Rodica Binder