Cum ne raportăm la firesc?

Spun acest lucru pornind de la discursul pe care l-a rostit Regele Mihai în Parlamentul României miercuri, 25 octombrie, cînd a împlinit 90 de ani.

Regele a fost întîmpinat dimineaţa în faţa Parlamentului de o sută-două de oameni. La fel şi seara, în faţa Operei Române, unde Regele Mihai a participat la un concert organizat în cinstea Majestăţii Sale.

O zi mai tîrziu, mii şi mii de bărbaţi şi femei, unele cu copii în braţe, au stat la rînd pentru a atinge racla cu moaştele Sfîntului Dimitrie, ocrotitorul Bucureştiului, la Catedrala din Dealul Mitropoliei. Românii se declară în proporţie de 90 la sută credincioşi, aşa că de ce nu am înţelege şi credinţa multora dintre ei în acest gen de mîntuire ad-hoc.

Mă întreb însă: de ce oare Regele Mihai nu a fost întîmpinat de cîteva mii de oameni în faţa Parlamentului şi a Operei Române? Nu doar de monarhişti, ci şi de republicani, ca un semn firesc de preţuire a personalităţii Regelui?

Eu cred că răspunsul ţine de relaţia noastră viciată cu firescul. Pentru mulţi dintre noi, firescul este întotdeauna interpretabil, e subversiv, are ascunzişuri care nu sînt accesibile muritorului de rînd. Firescul nu face parte din ritmul nostru zilnic, din felul nostru de a ne raporta la celălalt sau la un eveniment care în aparenţă nu ne priveşte.

Şi atunci căutăm, frisonaţi şi împătimiţi, să "dezlegăm" firescul, ca pe acele careuri de rebus pe care le "rezolvăm" în orele noastre de mare plictiseală.

Gestul firesc al Regelui Mihai de a rosti un discurs în Parlamentul României în ziua în care a împlinit 90 de ani a fost ocultat cu cîteva săptămîni înainte de a se petrece. Presa a fost şi de această dată primul gropar al firescului.

Dacă Regele va sugera în discursul din parlament revenirea la monarhie? – a fost întrebarea care a aprins spiritele în presa de la Bucureşti. Oare nu cumva preşedintele Băsescu are unele informaţii în sensul acesta, de unde şi acuzele bine ştiute ale preşedintelui privind abdicarea Regelui?

Ziua de 25 octombrie a dovedit că firescul poate să-i dezarmeze şi pe cei mai pătimaşi dintre cei ce vor să tulbure apele. Mă refer la discursul Regelui, de o forţă a mesajului şi o acurateţe stilistică cum nici un politician român nu poate să producă.

Un discurs firesc, adresat poporului român. Care nu a ocolit nici greutăţile prin care trecem, dar nici "egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac" care nu au ce căuta în instituţiile publice.

Neparticiparea preşedintelui Traian Băsescu la acest eveniment l-a îndepărtat pe şeful statului de firescul unui astfel de moment. Prin prezenţa sa, ar fi avut de cîştigat atît în plan personal cît şi în spaţiul public. A ales, ca atîţia alţii, să oculteze firescul, să-l arunce opiniei publice şi mai ales presei spre o împătimită disecare.

Pentru că am trăit zeci de ani în minciună şi pentru că ni se livrează în continuare minciună, în special dinspre politicieni prin intermediul presei, rămînem cîrcotaşi în faţa valorilor fundamentale, între care una este firescul.

Autor: George Arun
Redactor:Rodica Binder