Sistemul clientelar din justiţie

Avocata care a obţinut un verdict favorabil pentru clientul ei la secţia respectivă de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost pusă şi ea sub acuzare pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă. Procurorii fac verificări şi asupra unui alt judecător, care ar fi anunţat-o pe judecătoarea Bârsan că este interceptată telefonic de către SRI.

Iată un exemplu clasic al complicităţii vinovate din justiţia română. Desigur că toţi cei anchetaţi acum de procurorii de la DNA se bucură de prezumpţia de nevinovăţie. Vor urma procese lungi şi e posibil ca soluţiile să fie favorabile celor aflaţi acum în anchetă. În această situaţie, procurorii vor fi acuzaţi că au acţionat la comandă politică.

Vor rămîne însă faptele, care conduc la clientelismul din justiţie. Avocata care este acum cercetată penal a fost pînă în 1996 judecătoare tocmai la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Sigur că lucrul acesta nu este un capăt de acuzare în faţa legii. Dar faptul în sine întăreşte ceea ce am mai spus şi în alte rînduri: în România, a fi un avocat bun, căutat de clienţi în procese dificile şi plătit pe măsură nu este acela care îşi cunoaşte foarte bine meseria.

Nu, la noi avocaţii cei mai solicitaţi şi mai bine plătiţi sînt cei care au fost, cu ani în urmă, procurori sau judecători.Avocaţii respectivi au plecat din magistratură, însă relaţiile cu foştii lor colegi au rămas. Sigur că nu generalizez, însă chiar un membru al Consiliului Superior al Magistraturii dădea recent exemple de cazuri în care unii judecători au împrumutat bani de la avocaţi sau locuiesc în apartamente puse la dispoziţie de aceştia. Pe termen nelimitat şi fără să plătească chirie. Pot fi aceste exemple capete de acuzare pentru magistraţii respectivi? Desigur că nu. Dar poate fi pusă la îndoială imparţialitatea unui judecător atunci cînd el judecă fapta unei persoane apărate de un avocat care i-a împrumutat o sumă de bani, fără dobîndă, sau i-a pus la dispoziţie un apartament, fără chirie? Fireşte că da. Sistemul clientelar din justiţie copiază sistemul clientelar din politică şi, în general, din întreaga societate. Faptul că la vîrful justiţiei se află magistraţi urmăriţi penal pentru fapte de corupţie ar trebui să fie un nou semnal de alarmă (oare al cîtelea?) despre cum funcţionează una dintre cele mai importante instituţii şi puteri ale statului.

După cazul tragic de la Giurgiu, în care un cetăţean american, baschetbalist la echipa locală, a fost lovit într-un club de un membru al unei grupări interlope, în urma loviturii pierzîndu-şi viaţa, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu a declarat: "Dacă procurorii aduc probe şi judecătorii le ignoră, nu se pierde doar un caz, ci se transmite opiniei publice un semnal că poţi să încalci legea şi să scapi nepedepsit."Declaraţia ministrului Justiţiei, care nu se referea punctual la cazul de la Giurgiu, dar care era legată şi de acesta, e depăşită de mult de realitate. Opinia publică are prea multe exemple de procese în care probele acuză fără a exista măcar o virgulă, dar cu toate acestea inculpaţii scapă basma curată.

Autor: George Arun
Redactor: Rodica Binder