Peste şapte milioane de analfabeţi în Germania

Pentru a-şi masca neştiinţa şi a se descurca în societate, analfabeţii au născocit tot felul de trucuri pentru a nu fi nevoiţi să scrie şi să citească: ochelarii uitaţi acasă sau un braţ rănit îi împiedică să completeze formularele. La serviciu îşi folosesc memoria vizuală pentru a reţine anumite texte, grafice, parametri sau tabele astfel încât să nu fie nevoiţi niciodată să le citească în adevăratul sens al cuvântului.

Prin aceste metode, unii păstrează secretul ani de zile chiar şi faţă de cei mai apropiaţi.  Pentru aceşti oameni, frecventarea unui curs de alfabetizare reprezintă o dovadă de curaj întrucât, ca şi înainte, analfabetismul este o temă tabu în Germania. Cât de dificil este pasul către abilitatea de a comunica în scris o demonstrează cifrele pe care le prezintă Peter Hubertus, membru fondator al Asociaţiei pentru alfabetizare şi educaţie de bază: "În prezent, frecventează aceste cursuri circa 20.000 de adulţi".

"În orice caz", adaugă Peter Hubertus, "majoritatea cursurilor nu este adecvată nevoilor acestor oameni. De exemplu, oferta şcolilor populare este de trei-patru ore pe săptămână. Poate pentru persoanele care muncesc este un program convenabil, dar şomerii au timp mult la dispoziţie şi ar trebui să dispună de posibilitatea de a frecventa cursuri intensive".

Hubertus oferă drept exemplu cursurile de limbă germană pentru imigranţi. Modulele însumează maximum 1245 de ore de studiu, sunt destul de ieftine sau chiar gratuite. Reprezentantul Asociaţiei pentru alfabetizare şi educaţie de bază este de părere că de condiţii similiare ar trebui să beneficieze şi nativii de limbă germană analfabeţi.

De la analfabet la autor de cărţi 

În cazul lui Tim-Thilo Fellmer medicii au stabilit diagnosticul când era în clasa a doua: legastenie. În prezent autor de succes al mai multor cărţi pentru copii şi proprietar al unei edituri, Fellmer îşi aminteşte cu amărăciune de perioada în care era la şcoală. Pe de o parte, incapacitatea de a face mai mult l-a frustrat. Pe de alta, trucurile la care a apelat pentru a nu fi descoperit i-au consumat energia. "Am trăit mereu cu spaima că voi fi descoperit şi voi fi exmatriculat", spune el.

A încercat să facă o şcoală de meserii şi a reuşit, dar nu şi-a putut folosi potenţialul din cauza cunoştinţelor insuficiente la scris şi citit. În jurul vârstei de 20 de ani, s-a născut dorinţa de a îndepărta această problemă şi s-a înscris la cursuri de alfabetizare. Timp de treisprezece ani a investit bani în educaţia sa.

În 2004 a văzut lumina tiparului prima lui carte pentru copii, "Fuffi, der Wusel". 

Autori: Mehrnoosh Entezari, Claudia Ştefan
Redactor: Medana Weident