1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Maeştrii şi-au pierdut răbdarea la Festivalul Enescu din România

23 septembrie 2011

La Bucureşti, Festivalul Internaţional George Enescu este aproape de final. Această ediţie a fost mai specială, căci nu e uşor să-l faci pe maestrul Zubin Mehta să-şi piardă răbdarea în public.

https://p.dw.com/p/12fGn
Zubin MehtaImagine: picture alliance / dpa

Se aud primele acorduri ale concertului. Emoţia creşte. Magia faimosului dirijor Zubin Mehta a început să lucreze. În sala încălzită, ritmul mişcării evantaielor scade. Începe solo-ul de vioară cântat de celebrul Vadim Repin. Un pianissimo când... pe rândurile din spate începe foiala. Nu se aude! Nu se aude vioara şi au ratat chiar începutul temei principale.

Astfel de întâmplări nu sunt excepţii în timpul spectacolelor Festivalului Internaţional George Enescu de la Bucureşti. Acustica Sălii Palatului, locul unde se desfăşoară cele mai importante concerte, era suficientă pentru aplauzele din timpul plenarelor partidului comunist român, dar nu şi pentru un concert de Ceaikovski cântat pe o vioară Guarnieri.

Sala Palatului, construită în 1960, a fost renovată în urmă cu câţiva ani, dar poate fi cel mult o sală de şedinţe cu acustică bună. Şi, după ce a concertat de patru ori în România, dirijorul Zubin Mehta şi-a pierdut răbdarea: „E trist că un astfel de eveniment şi o audienţă atât de doritoare de cultură duc lipsa unei săli de concerte potrivite”, scrie Mehta într-o scrisoare deschisă adresată autorităţilor române.

„Este nevoie ca urgent să se găsească o soluţie pentru ca această sală de concerte să fie demnă de un asemenea eveniment”, continuă scrisoarea susţinută şi de Daniel Barenboim, dirijorul Staatskapelle din Berlin şi de Valery Gergiev, dirijorul London Simphony Orchestra.

Ioan Holender, fostul director al Operei din Viena şi director al Festivalului Enescu, reproşează an de an primăriei Bucureştiului şi Ministerului Culturii incapacitatea de a construi în Bucureşti o sală de concerte modernă.

Flash-Galerie Bukarest Athenäum
Ateneul RomânImagine: DW

Impotenţa autorităţilor române este ridicolă, dar nu pare a-i deranja prea tare pe politicienii români care aruncă de cinci ani vina pe ursitoarele rele ce împiedică rezolvarea problemei.

Iniţial, s-a dorit extinderea şi modernizarea completă a Sălii Palatului, care beneficiază de o poziţie ideală în centrul capitalei României. S-au făcut transferuri birocratice ale proprietăţii sălii, care aparţine astăzi de Ministerul Culturii, şi a fost nevoie de 3 ani de negocieri pentru a se concluziona că terenul din jurul sălii nu aparţine Ministerului, deci extinderea nu este posibilă.

Astăzi, ministrul român al Culturii, Kelemen Hunor, susţine că lucrările vor începe peste un an, cu fonduri aflate la dispoziţia Primăriei Bucureştiului (declaraţie pentru TVR1). Însă 2012 este an electoral în România şi este greu de crezut că politicienii însetaţi de voturi vor investi în edificii culturale.

 

Sala Palatului din Bucureşti este cu siguranţă una dintre cele mai inadecvate şi urâte săli din lume, în care artişti şi orchestre celebre ajung să cânte. Căci nu doar spectatorii suferă, ci şi cei de pe scenă.

Unul dintre instrumentiştii London Simphony Orchestra scrie pe blogul său despre una dintre repetiţiile în Sala Palatului: „Ni se spune că aerisirea funcţionează, dar că va fi cald în sală. Observ evitarea atentă a cuvântului aer condiţionat şi mă tem că sistemul respectiv este probabil un ventilator în fundul uriaşei săli. Orice adiere va pieri cu mult înainte de a ajunge pe scenă. La sfârşitul repetiţiei, suntem cu toţii în picioare şi în diferite stadii de lipiceală. Din păcate, deoarece concertul va fi televizat, ni se cere să păstrăm sacourile pe noi.”

Autor: Vlad Mixich

Redactor: Petre M. Iancu