Spărgătorul de gheaţă al Piraţilor

Fondat, cu cinci ani în urmă, după modelul suedez, Partidul Praţilor a pornit, de fapt, de la libertatea transferului de date, muzică şi filme pe internet, pentru a ajunge în băncile politicii, unde speră să poată compensa lipsa de experienţă prin creativitate.

Andreas Baum nu are, deocamdată, reprezentarea clară a atrubuţiilor sale parlamentare. L-au propulsat înspre proaspăt obţinutul mandat cele aproape nouă procente primite credit electoral, duminica trecută.

A fost, de altfel, o mică senzaţie politică. Baum, cap de listă în echipa de candidaţi a Partidului Piraţilor, are 33 de ani, a studiat inginerie electronică şi vrea să reorganizeze politica: "Vrem ca politica să se alinieze la timpurile în care trăim şi vrem să exploatăm şansele pe care le oferă mijloacele de comunicare moderne"

Christopher Lauer este alt un "pirat", în vârstă de 27 de ani, student la Universitatea Tehnică din Berlin (unde studiază cultură şi tehnică) şi manager de produs la un startup (o firmă specializată în lansarea de afaceri):

"Ceea ce trăim acum este, graţie internetului, o ruptură radicală de paradigmele secolelor XIX şi XX. Partidele tradiţionale operează în secolul XXI cu răspunsuri învechite, din acele vremuri". De fapt, politica dusă astăzi este un fel de cutie neagră. Ştii că ceva s-a întâmplat - dar nu ştii ce.

Politologul german Karl-Rudolf Korte dă credit Partidului Piraţilor şi îl vede stabilizat, pe viitor, în rândul grupărilor cu reprezentare parlamentară. Chiar şi actuala dezbatere pe tema "siguranţă sau libertate în Internet" îi personalizează şi îi plasează pentru o vreme pe orbită uşor de recunoscut. În fond, "Piraţii" caută să impună o nouă paradigmă, în care posesiunea (Besitz) este înlăturată din centrul atenţiei pentru a face loc accesului (Zugang).

În drumul spre acest obiectiv, primii paşi ţin de cei de-abia intraţi în lumea parlamentarismului - şi sunt deopotrivă tehnici (anume, lansarea fluxului de Internet gratuit urban, accesibil oricui), cât şi culturali sau civici, pornind de la transparenţa actului politic, până la cointeresarea şi implicarea cetăţenilor în procesele decizionale, cu ajutorul aplicaţiilor oferite de lumea virtuală, cea care, de altfel, i-a determinat pe tineri să-şi dorească, de la viaţă, răspunsuri aşa cum le primesc online.

Taberele se cristalizează, încetul cu încetul: pe de o parte, clasa politică tradiţională şi lumea ei; pe cealaltă, nativii digitali, generaţia crescută laolaltă cu Internetul şi care, prevede Christopher Lauer, peste 20 sau 30 de ani va fi modificat deja sistemele politice.

Autori: Kay-Alexander Scholz / Cristian Ştefănescu
Redactor: Ovidiu Suciu