Cambridge şi universităţile americane rămân elita lumii academice

Criteriile în baza cărora este elaborat, începând din anul 2004, clasamentul QS World University ţin cont de informaţii administrative şi statistice referitoare la cercetare, standarde educaţionale, şansele de angajare ale absolvenţilor sau atractivitatea internaţională - combinate cu rezultatele a două sondaje efectuate în lumea academică, respectiv, în rândul angajatorilor. Firma de consultanţă autoare a cercetării a primit în jurul a 2000 de propuneri de evaluare, selectând un număr de 700 de universităţi - pentru ca, la final, să ierarhizeze individual 400 şi, în mai multe grupuri, pe cele situate în partea a doua a clasamentului.

Lider, pentru al doilea an consecutiv, este Universitatea Cambridge, într-un top 20 împărţit de şcoli britanice şi americane, între care s-au inflitrat McGill University din Canada şi Institutul Federal Politehnic (ETH) din Zürich. Cambridge a furat, anul trecut, coroana americanilor de la Harvard, lideri absoluţi în primii şase ani de la începuturile evaluării QS, ordinea păstrându-se şi la această ediţie. Massachusetts Institute of Technology completează podiumul, rivalii celor de la Cambridge, Oxford (cea mai veche universitate de limbă engleză, fondată în urmă cu nouă secole), ocupând poziţia a V-a, după americanii de la Yale. Dintre universităţile asiatice, Hong Kong este cea mai bine cotată, pe poziţia 22 - prima din cele trei chinezeşti intrate în top 50, alături de Beijing şi Tsinghua. Germania are şi ea patru universităţi în primele 100: Heidelberg, Universitatea Tehnică şi Ludwig-Maximilian, ambele din München şi Freie Universität din Berlin.

QS a analizat şi patru propuneri din România, reţinând trei: Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, Babeş-Bolyai din Cluj şi Universitatea din Bucureşti. Toate se regăsesc în grupul compact cu ultima sută de clasate în lista pe care o parcurg în fiecare an elitele educaţiei mondiale. Cea de-a patra instituţie academică din România propusă celor de QS, Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi, ar putea primi un calificativ de la viitoarea evaluare, printre criteriile folosite de autorii studiului fiind o observaţie pe cel puţin trei ani.

După cum sugera John O'Leary, membru al consiliului consultativ al QS, destui candidaţi de top optează pentru studii în limbi de circulaţie internaţională în zone mai puţin costisitoare decât centrele consacrate şi nu neapărat accesibile atât din cauza numărului limitat de locuri cât şi a taxelor uneori greu de suportat. Spre deosebire de universităţile britanice, unde taxele pot ajunge la 9000 de lire sterline, în Olanda (la Amsterdam, Utrecht şi Leiden, toate în Top 100, sau la Maastricht) se poate studia în limba engleză la mai puţin de 2000 de lire pe an în vreme ce politehnica din Zürich, situată pe locul 18 în ierarhia QS, cea mai bine plasată din Europa continentală, percepe anual doar 600 de lire sterline. În ţările scandinave există chiar şi oferte gratuite în limba engleză. În Germania, majoritatea cursurilor costă până în 1000 de euro (echivalentul a 800 de lire).

Pe de altă parte, a punctat reprezentantul autorilor studiului, este evidentă dependenţa dintre investiţii şi performanţele academice, un exemplu fiiind China, unde învăţământul superior a fost puternic alimentat financiar din bugetul public, spre deosebire de unele universităţi americane retrogradate în ultimul an de pe poziţii de top spre mijlocul ierarhiei tocmai în urma reducerii subvenţiilor.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Medana Weident