1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

“Produs de concepţie sau “copil conceput”?

2 septembrie 2011

Un ordin al Ministerului Sănătăţii a declanşat o vie dezbatere despre importanţa cuvintelor şi despre efectul lor direct asupra vieţii umane.

https://p.dw.com/p/12S7D
Imagine: Fotolia/ingenium-design.de

Ministerul Sănătăţii intenţionează să precizeze mai bine condiţiile de înregistrare şi declarare a nou-născutului, în aşa fel încât să permită o statistică demografică mai precisă. În acest scop a eloborat un proiect de Ordin, care defineşte criteriile naşterii şi avortului şi procedurile legate de acestea.

Proiectul Ministerului Sănătăţii pare să aibă cele mai bune intenţii, dar  preia, fără examinare critică, o terminologie care favorizează o concepţie biologistă asupra vieţii umane. În documentul supus dezbaterii publice se vorbeşte despre “produsul de concepţie, expulzat sau extras complet din organismul matern.”

Asociaţia Pro-Vita din Bucureşti, care s-a distins în ultimii ani prin campaniile sale împotriva avortului, a semnalat însă că modul acesta de a vorbi, departe de a fi neutru din punct de vedere ideologic, favorizează o practică avortivă nelimitată. În consecinţă se propune ca în loc de „produs de concepţie” să se spună „copil conceput”, expresie care este consacrată şi de Codul civil.

Insistenţa aceasta asupra terminologiei nu este deloc gratuită. Se ştie că alegerea cuvintelor exprimă mereu o gândire anume, chiar dacă ea nu este formulată mereu explicit. A spune despre copilul nou-născut că este un “produs de concepţie”, exprimă cu siguranţă o concepţie pur biologică, una care exclude cu totul orice gândire religioasă sau care ar admite ideea naturii duale a fiinţei umane.

În consecinţă, “produsul de concepţie” ar putea fi cu uşurinţă supus oricărui tratament, fără să antreneze o deliberare de natură morală.

Asociaţia Pro-vita nu face prea multe speculaţii pe această temă, dar insistă totuşi asupra impactului pe care termenii folosiţi îl pot avea asupra mentalităţii medicale. În consecinţă propune şi alte modificări terminologice menite să schimbe „mentalitatea cadrelor medicale implicate, în aşa fel încât să considere copilul născut mort tot o fiinţă umană, cu demnitatea şi respectul cuvenit acestuia”.

Asociaţia semnalează faptul că - în numeroase situaţii - trupurile copiilor morţi „sunt incinerate dimpreună cu deşeurile materialelor medicale, în incinta maternităţilor”.

Lipsa unei asumări ideologice mai ferme se vede şi în alte articole ale proiectului de Ordin. Articolul 3 este poate cel mai relevant:Produsul de concepţie expulzat la o vârstă gestaţională mai mică de 24 de săptămâni, care prezintă semne de viaţă, va beneficia de îngrijiri de terapie intensivă neonatală şi va fi înregistrat, în registrul de naşteri, când va atinge vârsta gestaţională de 24 de săptămâni".

Asociaţia Pro-vita semnalează şi faptul că oficialităţile au bune intenţii pe care nu reuşesc întotdeauna să le ducă până la capăt. De exemplu la Art. 3 al Ordinului se arată că un copil prematur va fi trecut în registrul de naşteri abia la termenul de 24 de săptămâni, deşi el beneficiază în acest timp de „ îngrijiri de terapie intensivă neonatală”. Copilul prematur va parcurge un interval în care status-ul său rămâne incert şi plin de pericole.

În aceste condiţii neclare, un copil cu sindromul Down ar putea (cum s-a întâmplat în atâtea rânduri) să nu mai atingă niciodată termenul salvator. Dezbaterea nu e lipsită de dificultăţi, dar cu siguranţă că toate aceste lucruri ar trebui să fie bine precizate terminologic şi procedural şi, nu în ultimul rând, asumate moral fără subterfugii.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Petre M. Iancu