Falimentul încrederii

Veşti deprimante de la Londra, unde cetăţenii s-au înarmat formînd gărzi civile spre a se apăra de jafuri şi violenţe. Deprimante fiindcă este cît se poate de limpede că cetăţenii şi-au pierdut încrederea în stat şi în capacitatea forţelor de ordine şi securitate de a-i apăra.

Iar poliţia este depăşită de evenimente, prost echipată şi obligată prin lege să riposteze blînd la durităţile străzii, relevă FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG în articolul de fond de pe prima pagină.

Pulverizarea valorilor bursiere sunt în comparaţie cu cea a valorilor care asigură coeziunea unei societăţi un simplu fleac, crede DER STANDARD, explicînd aparent surprinzătoarea constatare astfel:

Cînd după ce ai asudat studiind în amfiteatre arhipline, constaţi că nu ai nici o şansă de a-ţi mai împlini năzuinţele profesionale, cînd nici facebook-ul nu-ţi mai serveşte la nimic, atunci te slujeşti de ocazia de a te elibera de frustrări sub scutul mulţimii. Şi, mutatis mutandis, ziarul austriac extrapolează situaţia comparînd comportamentul răzvrătiţilor cu cel al bancherilor: Înhaţă ce poţi şi ia-o la goană. Aceştia sunt bancherii străzii. Iar fenomenul nu poate fi curmat nici cu ajutorul forţelor de poliţie sau al promisiunilor vane, ci cu fapte.

De multă vreme ţările noastre ar fi trebuit să combată deficitele bugetare care au dus la o extremă îndatorare, iar întemeietorii Uniunii Europene au ştiut că datoriile excesive sunt călcîiul lui Ahile.

Dovada – scrie LE COURIER PICARD – periferiile marilor oraşe clocotesc. Iar în Spania, în Italia, în Germania gradul de alertă este maxim. Consumul a fost ridicat la rangul de valoare supremă şi prin urmare cei care nu au parte de el, ating un grad de frustrare care duce la violenţe.

Ce-i determină pe tinerii britanici să devasteze, să dea foc, să spargă şi jefuiască maşini, locuinţe, prăvălii? Ca de obicei, consideră LIBERATION, la mijloc este un amestec de furie, nemulţumire şi plictis, de provocare şi oportunism, un deget acuzator îndreptat spre toate autorităţile statului, în primul rînd spre poliţie. Şi mai este o glorificare a consumului, după cum o dovedesc jafurile comise .

Primejdia ca scenele de pe străzile Londrei să se repete în Germania este moderată şi fiindcă, spre deosebire de Regatul Unit, Republica Federală are un sistem de securitate socială mult mai solid. Ceea ce nu înseamnă că în Germania nu ar exista sărăcie. Dar cine prooroceşte aici violenţe sociale precum cele din Anglia, acela şi-a cam pierdut simţul realităţii – deduce SÄCHSISCHE ZEITUNG.

HANDELSBLATT crede că nu doar sărăcia i-a scos în stradă pe tinerii protestatari violenţi din Marea Britanie, ci şi carenţele de recunoaştere, lipsa de prestigiu social al unui strat din ce în ce mai larg al populaţiei. Chiar şi membrii clasei de mijloc se tem mai mult de pierderea respectului şi prestigiului social decît de sărăcia propriu zisă, opinează cotidianul economic german.

Pe pieţele financiare domneşte teama că zona monetară euro ar putea aluneca într-o stagnare economică. Spaima este justificată fiindcă dacă Franţa şi Italia îşi înăspresc politica economică, ele intră într-un nou ciclu de involuţie, avertizează EL PAIS, deducînd şi consecinţele stagnării: pierderea de locuri de muncă, şomaj, sporirea tensiunilor sociale.

Fără un nou start, nici Statele Unite nici Europa nu vor da de capăt crizei. Există mai multe posibilităţi pe care, susţinînd ideea unui nou început, DIE PRESSE le enumeră: ştergerea datoriilor, puţin probabilă fiindcă deţine un potenţial conflictual politic, reforma fiscală, de asemenea pur ipotetică şi inflaţia, aceasta din urmă fiind cea mai probabilă şi mai atrăgătoare şi pentru politicieni, cu condiţia să nu degenereze în hiperinflaţie.

LA REPUBBLICA sintetizează situaţia de moment şi scrie: politica şi băncile fiind dezarmate, domneşte speculaţia. Dar mai există o problemă - inteligenţa colectivă a lumii financiare este redusă, emoţiile în schimb puternice şi schimbătoare, cum turbulenţele şi haosul din ultimele zile o şi dovedesc.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Medana Weident