Nici neagră, nici albă, ci roşie

Lumea trebuie să se obişnuiască cu ideea că tot mai repede şi tot mai des va fi în viitor America frecventată de recesiune - avertizează FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, întrevăzînd cauza turbulenţelor actuale pe pieţele bursiere tocmai în teama cufundării Statelor Unite în vîrtejul crizei.

În răstimp, pe bătrînul continent, Banca Centrală Europeană s-a pus în slujba politicii, cumpărînd obligaţiuni ale ţărilor ameninţate de faliment, ceea ce a sporit neîncrederea în zona euro, comentează ziarul citat.

Impresia este împărtăşită şi de DER STANDARD, care deplînge situaţia preşedintelui Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, nevoit să scoată castanele din foc, redus la rolul de salvator fără voie.

Dar dacă Uniunea Europeană este pe mai departe hotărîtă să conserve zona euro cu actualii ei membri, ea trebuie să recurgă la alte metode decît de a impune Băncii Centrale Europene îndatoriri neplăcute, care nici nu sunt compatibile cu statutul ei.

Iar respectabila instituţie ar trebui, la rîndul ei, să se opună mult mai ferm intervenţiilor politice, refuzînd să se lase instrumentalizată în efortul de salvare a unor state ameninţate de faliment, consideră din neutra Elveţie NEUE ZÜRCHER ZEITUNG.

Lăsîndu-se intimidată de o declaraţie a cancelarei Merkel şi preşedintelui Sarkozy, Banca Centrală Europeană a cumpărat, fără a fi legitimată, obligaţiuni spaniole şi italiene, sporind riscurile în bilanţuri. Or, menirea BCE este tocmai aceea de a veghea asupra stabilităţii preţurilor şi politicii fiscale, fără a permite intervenţia politicii în treburile ei.

Totul nu mai ajută la nimic, exclamă descumpănit LA DEPECHE DU MIDI, comentînd evoluţia crizei: Pot spune şi face ce vor, pot să se convoace reciproc, să comunice, să declare în cor că la momentul fatidic îşi asumă răspunderea – preşedinţii, prim-miniştrii, cancelara Merkel sunt cu toţii aidoma cetăţenilor de rînd: privesc neputincioşi cum se prăbuşesc valorile bursiere, cum becul roşu se aprinde. Dar, în taină, putem fi siguri că-şi deplîng neputinţa în faţa puterii finanţelor.

Alţii – mai exact oamenii de rînd, copleşiţi de dări, de scumpirea vieţii, de erodarea unor valori, se, indignează, se revoltă – de pildă în Israel. Protestele împotriva politicii sociale a guvernului Netanyahu marchează o cezură. Mai impresionantă decît numărul mare al demonstranţilor este amplitudinea spectrului lor politic. Nu sunt doar reprezentanţii stîngii sau pacifiştii, ci mai cu seamă reprezentanţii clasei de mijloc, nu sunt doar cetăţenii evrei, ci şi cei arabi, scrie DRESDNER NEUESTE NACHRICHTEN şi adaugă: protestele nu vizează o schimbare a puterii, ci respectarea fundamentelor unei ordini sociale echitabile.

LE MONDE se întreabă dacă demonstraţiile în masă, lipsite de precedent în istoria statului evreu, vor depăşi problematica economică spre a atinge palierul politic, şi anume o reaşezare a priorităţilor bugetare, ştiut fiind că securitatea şi construirea de noi aşezări sunt cele care înghit cele mai mari fonduri.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Ovidiu Suciu