Victorii şi înfrângeri ale raţiunii

Acelaşi ziar semnalează schimbarea la faţă a Turciei, în speţă preluarea totală a puterii de către islamiştii lui Erdogan, din pricina cărora a demisionat, la finele săptămânii trecute, întreaga conducere a armatei turceşti.

Ziarul berlinez relevă că premierul şi partidul său islamist vor determina cine va conduce pe viitor armata, ceea ce inaugurează o eră nouă, în măsura în care, până acum, militarii şi-au desemnat ei înşişi şefii. Mai mult decât atât.

„Timp de 88 de ani, de la înfiinţarea, de către Kemal Atatürk, a Turciei moderne, armata a dictat clasei politice, a influenţat-o sau a controlat-o…Acum generalii (care au demisionat în semn de protest faţă de arestarea unor ofiţeri acuzaţi de o prezumtivă conspiraţie) şi-au luat adio de la scena politică”.

În răstimp însă, deşi „presa e (nominal) liberă, împărţirea puterilor în Turcia riscă să devină o farsă, devreme ce autorităţile au întemniţat 77 de ziarişti sub acuzaţii în parte total fanteziste. Astfel că, după ce s-a dezbărat de tutela militarilor, Turcia riscă să alunece într-un nou autoritarism”.

O dictatură pură şi dură domneşte în Siria vecină. În timp ce puterile occidentale continuă să dea din colţ în colţ ca să explice de ce nu reuşesc să convingă Rusia şi China să accepte în Consiliul de Securitate ONU o rezoluţie clară de condamnare a masacrelor săvârşite pe bandă rulantă în Siria, regimul Assad continuă să tragă în opoziţionişti.

La rândul lor editorialiştii comentează intens laşitatea cancelariilor occidentale. Care, deşi critică dictatura de la Damasc, o fac cu batista pe ţambal şi fără nici o tragere de inimă, în virtutea ideii că le-ar fi mai bine cu un regim detestabil, dar previzibil în delicata regiune a Orientului Mijlociu, decât cu o guvernare nouă, potenţial periculoasă.

Spaţii ample continuă să fie consacrate şi acordului bugetar american. Ar fi vorba, potrivit ziarului conservator Die Welt, de un „compromis putred”. Fiindcă problema datoriilor americane nu se atenuează decât nesemnificativ. Ziarul critică incapacitatea unor politicieni de a gândi şi dincolo de limita perioadei lor legislative de 4 ani şi scoate în evidenţă lipsa de vigoare a creşterii economice americane, din pricina căreia s-ar putea aluneca în curând într-o nouă recesiune globală.

Alţi analişti evaluează impactul politic intern, american, al înţelegerii încheiate de republicani şi democraţi spre. Süddeutsche Zeitung relevă că Obama încearcă să vândă acordul ca şi cum ar fi fost o victorie, cel puţin una a raţiunii, ceea poate c-a şi fost, în măsura în care s-a evitat incapacitatea de plată a Americii. Dar Obama nu se poate aştepta să i se mulţumească.

Unii observatori (în special francezi) sunt mai tranşanţi şi consideră că Obama a pierdut pe toată linia în faţa conservatorilor din Tea Party şi Partidul republican, care şi-au impus voinţa de a nu admite sporiri ale taxelor şi impozitelor.

Doar La Stampa din Torino face excepţie şi crede că acordul ar fi expresia unei curajoase mutări de şah a lui Obama, care ar încerca acum să câştige pătura de mijloc de partea sa, în vederea obţinerii victoriei în scrutinul prezidenţial de anul viitor.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder