Guvernul, acuzat de plagiat

Doctorul în drept Florin Ciutacu a publicat în 2007 la editura Monitorul Oficial un volum intitulat „Codul Civil adnotat” care conţine în prefaţă consideraţii de natură generală asupra subiectului. Surpriza autorului a fost să constate că noul Cod civil, adoptat de Guvern şi neintrat încă în vigoare, reproduce în expunerea de motive pasaje aproape identice.

După opinia lui Florin Ciutacu, iniţiatorul proiectului a copiat pur şi simplu din cartea sa din 2007, modificând doar pe ici pe colo câteva cuvinte. O confruntare a celor două texte apare in extenso în Cererea de chemare în judecată (publicată pe site-ul juridice.ro). Asemănarea este, într-adevăr, izbitoare şi ar fi greu de crezut că este doar fructul hazardului.

Guvernul este somat, prin urmare, să-şi recunoască vina şi să plătească autorului daune morale de 50.000 de euro. Plagiatul este o culpă intelectuală gravă în sine, dar faptul că Guvernul însuşi plagiază, aduce o serioasă circumstanţă agravantă.

Dacă admitem ipoteza acuzării, atunci furtul intelectual a fost legitimitat în întreaga sferă publică girată de stat. Ministrul Daniel Funeriu a făcut un pas important în efortul de sancţionare a imposturii intelectuale, dar se vede că mai sunt multe de făcut.

Dincolo de aspectul moral şi penal, cazul dezvăluie însă o chestiune de maximă importanţă politico-doctrinară. Doctorul Florin Ciutacu scrie la un moment dat că orice Cod civil oferă prin excelenţă „principii de drept natural, în jurul cărora se structurează orice tip de societate, indiferent de timp şi spaţiu”.

Autorul Expunerii de motive, aflat în slujba Ministerului de Justiţie, reia pasajul cu o modificare esenţială: Un cod civil scrie el, oferă, prin excelenţă, „principii de drept constante, în jurul cărora se structurează orice tip de societate, indiferent de timp şi spaţiu.”

Lipseşte de astă dată precizarea privitoare la principiile de drept natural. Este o opţiune politico-juridică importantă (deşi ezitantă şi neclară) care deschide calea unor intrepretări favorabile privind, bunăoară, căsătoriile între persoanele de acelaşi sex, iar cât priveşte Codul penal, interpretarea incestului, euthanasiei sau avortului.

Respingerea dreptului natural ar putea însemna adoptarea unei viziuni care contestă existenţa unei „naturi umane” sau care o pune sub semnul relativităţii istorice, asimilând-o aspectelor „culturale”.

Antropologia modernă pe urmele unui Claude Lévi-Strauss a elaborat o critică amplă a “dreptului natural”, de care au beneficiat din plin curentele politice liberale.

Guvernul actual a sugerat, de altfel, încă din perioada în care Codurile judiciare se aflau în dezbaterea comisiilor parlamentului, că părăseşte calea conservatoare, înscriindu-se, tacit, pe linia relativismului cultural.

Autor:Horaţiu Pepine
Redactor: Rodica Binder