Cercul vicios al politizării

Opoziţia a revendicat invariabil depolitizarea administraţiei pentru simplul motiv că era scoasă din toate funcţiile şi înlocuită cu militanţi ai partidului de guvernare. De aceea este simptomatic că USL promite la rândul ei că va reforma administraţia, elaborând totodată un statut al funcţiei de demnitate publică.

În cadrul PDL, în schimb, pleodariile acestea în favoarea depolitizării sunt marginale. Ele există totuşi şi sunt chiar mai demne de a fi semnalate deoarece au cel puţin o aparenţă de altruism. În documentul programatic în 35 de puncte, semnat de Cristian Preda, Monica Macovei şi Sever Voinescu, înaintea Convenţiei din luna mai, se arată că “întregul sistem al administraţiei publice trebuie reformat şi raţionalizat”, inclusiv prin „depolitizarea structurilor administraţiei”.

O frază la fel de convingătoare nu figurează în moţiunea care a ieşit câştigătoare la Convenţia partidului din luna mai. Totuşi, primul ministru are toate motivele să spună la rândul său că doreşte de aici înainte depolitizarea administraţiei, atâta doar că nu este convingător. El poate fi bănuit că ar urmări de fapt să conserve situaţia actuală.

În sfârşit, depolitizarea administraţiei nu ar trebui să fie privită ca un scop absolut. Specialiştii sau tehnicienii sunt înclinaţi să acuze mereu partidele de politici iraţionale şi, la limită, gândirea lor ar duce la o societate fără partide. Aşa cum populiştii văd în partidele politice un obstacol în calea exprimării dorinţei generale, tehnicienii administraţiei văd în partide un pericol la adresa deciziilor raţionale. Şi unii şi altii sunt, în esenţă, duşmanii partidelor politice.

Unitatea naţiunii, pe de o parte, şi competenţa administrativă, pe de alta, devin fetişuri care încurajează politicile autoritare. Ideea că o minoritate de persoane avizate sau iniţiate ar trebui să decidă în numele tuturor celorlalţi, poate deveni periculoasă. Dar tentaţia este mereu foarte mare.

Până la urmă ,soluţia ar fi un echilibru între politicieni şi oameni specializaţi, chiar dacă toată lumea ştie că nu e uşor de obţinut.

În România, partidele mizează mult pe posibilitatea de a face numiri în administraţie, căci este cea mai bună cale de a-şi mobiliza militanţii. Cu cât o societate este mai săracă, cu atât clientelismul este mai larg. Doctrinele, ideile politice, scopurile „ideale”, au o slabă capacitate de a mobiliza oamenii în activităţile de partid.

De aceea, societatea românească se află într-un cerc vicios. Politizarea excesivă conduce la o administraţie slabă şi coruptă, ceea ce perpetuează sărăcia şi reproduce, în cele din urmă, modelul clientelar. Apoi lucrurile sunt luate de la început ,cu fiecare ciclu electoral

Ar fi nevoie, probabil, ca un partid mare şi bine instituţionalizat să rupă cercul acesta vicios şi să ia, la un moment dat, o decizie altruistă împotriva propriilor interese.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Rodica Binder