Legalizarea drogurilor şi a prostituţiei şi sociologii români

În calitatea sa de şef al Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Riscurilor Sociale şi Demografice din România, Marian Preda prezentase în 2009 un raport controversat. Mai nou, a fost chemat să răspundă deontologic în faţa Asociaţiei Române de Sociologie.

E cazul să se legalizeze prostituţia în România? Dar consumul drogurilor uşoare? Ambele întrebări sunt pe cât de vechi, pe atât de fierbinţi. Raportul Comisiei Prezidenţiale conduse de Marian Preda trăsese concluzia că trebuie să li se răspundă amândurora afirmativ.

Academicianul Cătălin Zamfir, directorul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii şi preşedintele Asociaţiei Române de Sociologie a sărit ca ars. Fiind de cu totul altă părere, Zamfir se arată, în continuare, indignat la culme de opţiunile colegului său.

În sfânta sa mânie, academicianul cere tragerea la răspundere a colegului său de breaslă, care, după cum anunţă comunicatul lui Zamfir pe un ton ameninţător, „a fost convocat să se prezinte în faţa Comisiei deontologice a ARS, pentru a da explicaţiile necesare”…

Dar de ce oare trebuie pedepsit Preda? Simplu. Nu doar pentru că ar fi făcut, citez „declaraţii complet nesusţinute ştiinţific”, ci şi fiindcă, potrivit aceluiaşi Cătălin Zamfir, afirmaţiile lui Marian Preda ar fi „iresponsabile politic şi moral”. Mai precis, Preda a recomandat „dezincriminarea consumului de droguri fie şi uşoare, şi legalizarea prostituţiei”.

Ambele propuneri sunt recuzate de şeful ARS, care nu şi-a ascuns opinia că dezincriminarea drogurilor ar constitui chiar „o crimă împotriva societăţii româneşti”.

Comunicatul mai sugerează necesitatea ţintuirii preopinentului său la stâlpul infamiei, întrucât Preda ar fi livrat, citez din nou, „argumentele pretins ştiinţifice utilizate pentru justificarea toleranţei faţă de explozia comercializării etnobotanicelor”, citat închis. În plus, Preda „n-a găsit de cuviinţă să-şi retragă declaraţiile” şi ar fi afectat, chipurile, grav prestigiul profesiei şi al comunităţii sociologice.

În faţa unui asemenea furios tir de baraj pleci instinctiv capul şi-ţi doreşti să treacă mai repede ciclonul. Unora s-ar putea ca tonul acestui comunicat să le amintească de epoca în care sfânta mânie proletară trimitea în Gulag orice persoană care avusese imprudenţa de a emite o opinie cotată de comunişti drept "încălcând flagrant socialismul ştiinţific şi materialismul dialectic şi istoric".

Dincolo de faptul că legalizarea drogurilor în Olanda, acum câteva decenii n-a ajuns vreodată să fie cotată, în occident, drept o crimă împotriva societăţii olandeze, iar legalizarea prostituţiei prezintă numeroase şi deloc neglijabile avantaje, se ridică o întrebare dureroasă.

În ce hal trebuie oare să fie ştiinţa şi mai cu seamă sociologia românească, dacă preşedintele Asociaţiei Sociologilor Români este în stare să ceară pedepsirea unui coleg din pricina aspectelor morale şi politice ale unora din concluziile raportului său, aflate în răspăr faţă de convingerile proprii?

Dacă atât de scurtă e plapuma libertăţii de care se bucură cercetătorii în România, e vai şi amar de ştiinţa românească. Inutil de insistat asupra modului în care liderul sociologilor români înţelege să sporească prestigiul profesiei şi al comunităţii sale.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz