Argumentele şubrede ale unei dezbateri necinstite

Totul a început cu manipularea utilizată de televiziunile politizate ale Opoziţiei. Folosind una dintre numeroasele slăbiciuni ale sistemului românesc, insuficienta dotare a serviciilor de ambulanţă, drama a două familii a fost transformată într-un fals argument împotriva închiderii unor spitale slab echipate şi neperformante.

Cel mai adesea, apărătorii acestor instituţii foloseau drept raţionament suprem dovada numeroaselor internări efectuate, fără să realizeze că aceasta este cea mai solidă motivaţie a închiderii spitalului în care lucrează. Numărul internărilor şi cel al tratamentelor ambulatorii sunt unii dintre cei mai importanţi indicatori ai eficienţei sistemului sanitar.

România stă anapoda la ambele capitole: internăm mult prea mulţi oameni (25 internări la suta de locuitori pe an comparativ cu doar 15 în Europa occidentală) şi tratăm mult prea puţin în ambulator (5 consultaţii de locuitor pe an faţă de media de 8 în Europa occidentală).

Anumiţi profesionişti ai microfonului de televiziune nu au remarcat aceste inadvertenţe, clamând însă ritos că „reforma medicală se face ţinând cont de opinia oamenilor”. Este greu de înţeles ce caută astfel de afirmaţii ilogic-populiste în gura unor jurnalişti care ar trebui să fie corecţi.

De cealaltă parte însă, datorită indolenţei instituţionalizate, ministrul Sănătăţii a fost o victimă sigură. Prezent în studiourile a două televiziuni, Cseke Attila s-a prezentat ca un şcoler timid prins cu lecţia nefăcută. Normal ar fi fost ca ministrul să pună la dispoziţia publicului câte un dosar separat care să conţină argumentele pro şi contra desfiinţării fiecărui spital propus.

În schimb, Cseke Attila nu a reuşit să ofere justificări credibile nici chiar în cel mai flagrant caz de eroare instituţională: propunerea de închidere a spitalului de la Cernavodă, instituţie vitală în cazul producerii unui accident la centrala nucleară din localitate.

Dar nu aceasta a fost gafa cea mai mare a ministrului Cseke Attila. Miercuri, site-ul Ministerului Sănătăţii semăna izbitor cu prima pagină a ziarelor de can-can. Ministrul decisese publicarea fotografiilor unei paciente tratate inuman în spitalul din Băneasa (unul dintre focarele scandalului de presă).

Dincolo de irelevantele acuze de ordin estetic, prezentarea unei revoltătoare situaţii de malpraxis ar fi un gest lăudabil din partea Ministerului. Doar că în acest context, intenţia era cu totul alta. Cseke Attila a folosit drama unei femei pentru a-şi justifica acţiunea instituţională de închidere a spitalului din Băneasa. Este exact acelaşi tip de argument utilizat cu doar câteva zile înainte de adversarii săi. Exact aceeaşi conexiune forţată şi falsă între închiderea unui spital şi drama unui om, provocată de neglijenţa personalului medical de acolo, transferat astăzi bine-merci în alt spital din judeţ.

Ziarele româneşti au descoperit în ultimii ani zeci de astfel de cazuri de malpraxis, fără ca Ministerul Sănătăţii să se sesizeze din proprie iniţiativă. Numărul spitalelor din România ar scădea considerabil dacă am închide fiecare spital în care a fost semnalat un caz de malpraxis. Dar până astăzi, niciunui ministru nu i-a trecut prin minte să folosească tragedia unor oameni ca argument într-un război politic.

Personajele acestei istorii au devenit atât de absorbite de războiul lor şi de salvarea proprie-i pieli, încât au pierdut orice simţ al măsurii. Oameni sau fiare?

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Petre M. Iancu